7 Ianuarie- Soborul Sfântului Ioan Botezătorul. De ce Sfântul este zugrăvit cu aripi?

Astăzi sărbătorim Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, zi în care cinstim pe proorocul care L-a botezat pe Mântuitorul lumii în apele Iordanului, moment în care Sfânta Treime S-a arătat pentru prima dată oamenilor. Soborul Sfântului Ioan Botezătorul sau încununarea tuturor zilelor închinate Sfântului Ioan este ultima mare sărbătoare a iernii. Astăzi Biserica Ortodoxă îi aduce jertfă de mulţumire Înaintemergătorului Domnului, care a propovăduit evreilor de atunci, dar şi tuturor oamenilor până astăzi: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!“.

Descrierea vieţii pe care o ducea Ioan Botezătorul în pustie a servit ca model pentru primii asceţi ai creştinismului şi mai târziu pentru monahism. Ioan era îmbrăcat în haine din păr de cămilă, mânca miere de albine şi lăcuste şi se ruga mereu. Haina din păr de cămilă purtată de Ioan vorbeşte despre pocăinţa necesară atât evreilor, cât şi păgânilor. Totodată, veşmântul purtat de Sfântul Ioan mărturisea asprimea vieţii duse de acest prooroc. „Înaintemergătorul Domnului nu trăia în comoditate, el avea ca preocupare principală bucuria care vine omului din rugăciune, din postire, din pocăinţă şi din dăruirea sa totală lui Dumnezeu. Încingerea cu o curea de piele provenită de la un animal mort semnifică mortificarea, omorârea patimilor păcătoase care trăiesc în el. În acelaşi timp, în Orient, unde hainele erau lungi şi largi, când cineva purta curea însemna că era gata să lucreze. Omul în stare de activitate era încins. Sfântul Ioan este încins, pentru că se află în lucrare de propovăduire, de rugăciune, în lucrare duhovnicească. Hrana lui, constituită din miere sălbatică şi lăcuste, animale socotite curate în cartea Leviticului, dar care aveau gust şi miros neplăcute, ne arată că nu mâncarea şi gustul bun sunt scopurile activităţii sale, ci că Proorocul Ioan mănâncă doar ca să trăiască, nu trăieşte ca să mănânce“.

Toate aceste amănunte legate de îmbrăcămintea şi hrana Sfântului Ioan reprezintă semnificaţii duhovniceşti pentru a înţelege viaţa pustnicească. Din acest motiv, a mai spus Patriarhul României, Înainte-mergătorul Domnului este considerat modelul sau prototipul vieţii pustniceşti şi foarte adesea o mulţime de părinţi din pustie au trăit o viaţă asemănătoare cu cea a Sfântului Ioan, hrana cea mai importantă fiind cuvântul lui Dumnezeu şi rugăciunea, iar îmbrăcămintea reprezentând-o înveşmântarea cu virtuţi, în prezenţa şi lumina Duhului Sfânt. De aceea, pustnicii înfăţişaţi în pictura Bisericii au haine şi chipuri luminoase, pentru că ei s-au îmbrăcat în lumina harului lui Dumnezeu.

„Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!“

Ioan Botezătorul este Înainte-mergătorul Domnului, cel care a pregătit calea şi mulţimile pentru primirea lui Mesia, Iisus Hristos. Mesajul principal pe care îl transmitea Ioan era „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!“. Cei care renunţau la păcate erau botezaţi în Iordan. Ritualul care însoţea botezul oficiat de Ioan evreilor era asemănător cu ritualul descris în Manuscrisele de la Marea Moartă (Qumran). Se poate trage concluzia că Ioan ar fi făcut parte din gruparea esenienilor, trăitori în pustie. Dar, spre deosebire de Manuscrisele Qumran, unde botezul era un ritual individual, botezul practicat de Ioan la Iordan era unul de grup. Botezul acesta are şi o semnificaţie escatologică, prevestind, aşa cum însuşi proorocul spunea, botezul cu „foc şi Duh Sfânt“, pe care îl aducea Cel Care va veni după el, Hristos-Domnul.

Misiunea pe care a avut-o Ioan Botezătorul a fost aceea de a vesti apropierea lui Mesia şi de a boteza în râul Iordan pe cei care se pocăiau. Evanghelia după Matei arată că mesajul principal pe care îl transmitea Ioan era „pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor“. Spre deosebire de Sfântul Matei, ceilalţi doi evanghelişti sinoptici Luca şi Marcu folosesc termenii „Împărăţia lui Dumnezeu“. Cercetătorul Robert Foster arată că Evanghelistul Matei foloseşte termenii „Împărăţia Cerurilor“ pentru a arăta iudeilor, cărora li se adresează, sensul spiritual al împărăţiei lui Hristos, ceea ce fariseii nu au înţeles, crezând într-o împărăţie lumească a lui Mesia. Alţi cercetători arată că termenii au semnificaţii escatologice, referindu-se la Judecata de Apoi, iar alţii, precum O. Cullmann, consideră că se referă la o împărăţie care nu era încă inaugurată.

Cum a murit Sfântul Ioan

Momentul în care Iisus a venit la Ioan spre a Se boteza a fost vârful misiunii profetului de pe malul Iordanului. El a deschis inimile şi minţile evreilor, spre a-L primi pe Hristos şi cuvântul Acestuia. Sămânţa aruncată de el va rodi: primii ucenici ai Domnului vor fi aleşi dintre cei ai Sfântului Ioan. Întrucât în predicile sale l-a criticat, în mod repetat, pe regele Irod Antipa pentru faptul că s-a căsătorit cu Irodiada, fosta soţie a fratelui său vitreg Filip, a fost întemniţat. La o petrecere cu mulţi oaspeţi, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat în faţa tatălui său vitreg. Acesta a cedat farmecelor tinerei dansatoare şi i-a promis orice. La îndemnul mamei, fata a solicitat capul Sfântului Ioan Botezătorul. Fiind ucis, capul i-a fost adus Salomeei pe tavă. Trupul lui Ioan Botezătorul ar fi fost dus de susţinătorii săi în oraşul Samaria, unde a fost îngropat.

Sfântul Ioan Botezătorul este întâlnit şi în alte religii

În religia monoteistă mandaenistă, întâlnită în special în lumea arabică, el este cinstit ca cel mai mare mesager al lui Dumnezeu, cu numele Yahia, în Sidra d-Yahia (Cartea lui Ioan). Este considerat adevăratul Mesia. Conform scrierii lui Ginza Rba, profetul a murit în mâinile unui înger care i s-a arătat la Iordan pentru a fi botezat. Ioan ar fi ştiut că dacă îl botează va muri, dar a făcut acest lucru. După moartea sa, îngerul i-ar fi acoperit trupul cu noroi. Tot cu numele Yahia este întâlnit şi în islam, unde Ioan este cunoscut ca profetul înrudit cu „profetul Iisus“, ca fiul Elisabetei şi al lui Zaharia. În Sura 19, versetele 7-12, este descris ca pur, devotat, „profetul dreptăţii“ şi trimis să confirme cuvântul lui Allah“.

Ocrotitor al mai multor oraşe ale lumii

Conform tradiţiei, Ioan a fost înmormântat în Samaria. Istoricii Rufinus şi Teodoret arată că mormântul său a fost profanat în timpul împăratului Iulian Apostatul, în 362, o parte dintre moaşte fiind arse. Restul au fost duse în Ierusalim, apoi în Alexandria, unde, la 27 mai 395, au fost aşezate în biserica ce îi poartă numele. Despre capul Sfântului, Nichifor şi Simeon Metafrastul spuneau că ar fi fost îngropat separat, în fortăreaţa Machaerus ori chiar în palatul lui Irod din Ierusalim. Astăzi, capul Sfântului se află la Roma. Fragmente din moaşte se găsesc şi în mănăstiri din Biserica Coptă.

Sfântul Ioan este ocrotitorul insulei Puerto Rico şi al oraşului capitală San Juan. În 1521, insula a primit numele „San Juan Bautista de Puerto Rico“ , pornind de la numele original pe care Cristofor Columb l-a dat insulei. Mulţi ani, insula şi oraşul erau numite atât „San Juan Bautista“ cât şi „Puerto Rico“. Abia din 1746, insula se numeşte „Puerto Rico“ iar oraşul capitală se numeşte „San Juan“. Mottoul oficial al insulei este „Joannes Est Nomen Eius“ adică „Ioan este numele lui“. Sfântul Ioan ocroteşte şi Canada cu oraşele St. John Newfoundland şi St John New Brunswick. Pe 24 iunie, în Quebec este „Fete nationale“ sau „La Fete St. Jean Baptiste“. În noaptea dintre 23 şi 24 iunie, Sfântul Ioan este cinstit în Porto, Portugalia. În Marea Britanie, Sfântul Ioan ocroteşte oraşele Penzance şi Cornwall, iar oraşele Lian, Metro Manila, San Juan din Philippines, ca şi întregul stat Carolina de Sud îl ca au ca patron.

Sfântul Proroc Ioan Botezătorul este zugrăvit cu aripi, după cuvintele pe care le-a spus Însuși Mântuitorul Hristos:

„Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el” (Luca 7, 28) și „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu şi va găti calea înaintea Feţei Mele” (Maleahi 3, 1). Sfântul Ioan este, aşadar, numit „înger” de Mesia Însuşi şi de prorocul Maleahi.

Sfânta Tradiție îl numește pe Sfântul Ioan „Îngerul pustiei”, deoarece a trăit toată viața în rugăciune, abstinență și castitate, nefiind ispitit de lucruri lumești, ci tânjind mereu spre Cer. Acest mod de viață se aseamănă întru totul căii monahale, care mai este numită uneori și „viață îngerească”.

Cea mai veche icoană cunoscută a Sfântului Ioan Botezătorul, înfățișat în picioare, cu aripi, se păstrează în Serbia, la Areljie şi datează de la sfârşitul secolului al XIII-lea. O altă icoană de acest fel, realizată un secol mai târziu, este o miniatură dintr-o Psaltire sârbească, aflată la Munchen.(Ş.M.)

La mulți ani celor ce poartă numele de Ioan, Ioana și derivatele lor! Vă urăm să aveți sănătate și să căpătați cele de folos cu ajutorul lui Dumnezeu!

surse:

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *