Stiati ca 85% din abilitatile sociale ale unui adult sunt construite pana la varsta de 5 ani? Perioada copilariei este critica pentru dezvoltarea afectiva a adultului de maine. Descopera sfaturile specialistului privind modul in care parintii pot sa incurajeze si sa sprijine dezvoltarea copilului, in functie de etapa in care se afla.
Perioada copilariei este critica pentru dezvoltarea afectiva a adultului de maine! Manifestarile copilului, emotiile si modul in care invata sa le controleze reprezinta temelia abilitatii de a stabili relatii interumane pozitive si satisfacatoare.
Ca proces, dezvoltarea afectiva se desfasoara atat pe plan personal, contribuind la formarea copilului ca individ, cat si pe plan social, prin stabilirea si mentinerea relatiilor cu ceilalti. Trasaturile esentiale ale dezvoltarii afective includ abilitatea de a identifica si intelege propriile sentimente, de a percepe corect emotiile celorlalti, capacitatea de a face fata trairilor intense si expresia acestora intr-o maniera constructiva, controlarea propriului comportament, empatia si intretinerea relatiilor sociale.
De obicei, oamenii se blocheaza afectiv in copilarie sau adolescenta, in urma unor traume sau prin educatie, iar ca adult ca urmare a unor conflicte interioare. In copilarie, o trauma poate fi orice forma de abuz fizic sau emotional. In ceea ce priveste abuzul emotional, cel mai des se manifesta impunerea unei educatii prin frica, amenintari fizice ce pot sau nu sa fie indeplinite, etc.
“Blocajul afectiv poate sa apara si in urma unei educatii rigide, restrictive. Nu luam in considerare parinti marcati de o tulburare de personalitate, dar, de exemplu, un parinte perfectionist isi va bloca cu siguranta afectiv copilul. Il va bloca deoarece ii va impune tot timpul, reguli de conduita la extrem.” explica dr. Anca Kosina, psiholog si psihoterapeut in cadrul Centrului Medical ProVita – Diagnostic si tratament.
Parintii trebuie sa incerce sa inteleaga care sunt sursele de la care pornesc reactiile copilului. Chiar si comportamentele considerate a avea conotatii negative sunt uneori necesare in procesul cunoasterii. Copilul incearca, persevereaza si isi consolideaza vointa explorand reactiile celorlalti. Isi afirma astfel personalitatea, temerile, fricile sau interesul. Copiii sunt creativi prin insasi structura lor, dar uneori creativitatea lor in descoperirea comportamentelor afective corespunzatoare poate fi inhibata prin raspunsuri prea autoritare sau din contra, hiper-protective ale adultilor cu care intra in contact.
“Orientarea spre demersul personal, independent, spre experienta proprie, reprezinta primul pas spre o conduita creatoare deoarece in acest mod copilul este obligat sa observe, sa sesizeze problema, sa faca ipoteze, sa compare, sa adopte decizii, sa comunice etc.”, atrage atentia Anca Kosina.
Mai departe citește AICI
