Adevărul despre ”extratereștrii” din Icoana Răstignirii

Credinta in existenta extraterestrilor si a OZN-urilor a luat amploare mai ales in a doua jumatate a secolului trecut. Tot atunci au aparut mai multe secte ufolatre, asa zisele religii OZN, pentru care extraterestrii sunt personaje ce au o semnificatie religioasa.

Printre aceste grupari, axate intr-un fel sau altul pe cultul extraterestrilor si al OZN-urilor, se numara Biserica Raeliana, Unarius, Societatea Aeterius, Kofuku-no-Kagaku (Institutul de Cercetare in Fericirea Umana) si Poarta Cerurilor.

Pe langa concepte precum „farfuria zburatoare”, „contactul cu extraterestrii”, „fenomenul rapirii oamenilor de catre extraterestrii”, unul dintre „stalpii” credintei ufolatre il constitue tema „astronautului antic”. Aceasta a aparut in urma cartii lui Erich von Daniken „Carele lui Dumnezeu? Mistere nedezlegate ale trecutului (1969)”, lucrare ce populariza teoriile potrivit carora textele religioase si imaginile din antichitate relateaza intalniri preistorice cu extraterestrii. Astfel, membrii acestor grupari cauta sa legitimeze aceasta credinta recurgand la interpretari tendentioase asupra cartilor sfinte ale marilor religii ale lumii si chiar asupra artei vechi de factura religioasa.

In acest sens, acestia nu s-au sfiit a interpreta anumite evenimente biblice intr-o cheie ermineutica prin care sa-si justifice propriile teorii. Inaltarea Sfantului Ilie la cer intr-un car de foc sau Schimbarea la Fata a Domnului sunt numai doua dintre episoadele scripturistice ce ar avea, in opinia acestora, o legatura directa cu fenomenul OZN. Mai mult decat atat, sunt persoane care sustin cu tarie ca exista dovezi in acest sens, chiar si in arta picturala a Evului Mediu si chiar in frescele si icoanele bizantine.

Atunci cand vine vorba de iconografia ortodoxa, in articolele de specialitate si documentarele pe aceasta tema ale ufolatrilor, este invocata mai ales icoana Rastignirii Domnului.O reprezentare supusa discutiei este cea aflata in Catedrala Svetitskhoveli din Mtskheta, Georgia. In aceasta icoana, de-a dreapta si de-a stanga Crucii lui Hristos apar doua elemente misterioase ce au reprezentate chipuri omenesti, si care sunt interpretate de catre ufolatrii drept farfurii zburatoare.

Scena Rastignirii Mantuitorului din Catedrala Svetitskhoveli este insa una dintre cele mai raspandite exemple ce demonstreaza intelegerea gresita sau mai degraba explicatia tendentioasa in legatura cu iconografia ortodoxa.

S-a spus ca acele elemente ar reprezenta OZN-uri fara a se tine insa seama de un lucru fundamental, anume simbolismul picturii bizantine. De altfel, „elementele misterioase” apar in majoritatea icoanelor bizantine ce infatiseaza Rastignirea, de o parte si de alta a Sfintei Cruci.

Potrivit erminiei picturii bizantine aceste elemente sunt soarele si luna, adesea reprezentate avand caracteristici antropomorfe, aratand prin aceasta personificarea lor.

La fel stau lucrurile si in cazul icoanei Rastignirii Domnului, din secolul al XIV lea, din Manastirea Visoki Decani, Kosovo, tot atat de des invocata in favoarea credintei in extraterestrii. Fresca a fost „descoperita” de catre Alexandru Paunovitch, un student al Academiei de Arte din Iugoslavia in 1964. Dupa ce a fost facuta publica aceasta interpretare „revolutionara”, imaginea a fost reprodusa in numeroase reviste si carti legate de fenomenul OZN.

De altfel, soarele si luna nu apar in scena Rastignirii lui Hristos numai in icoanele bizantine, ci si in lucrarile unor pictori precum Durer, Crivelli, Raffaello, Bramantino si in manuscrisele miniate medievale. O reprezentare la fel de cunoscuta in care acestea apar este „Pogorarea de pe cruce” de Benedetto Antelami, aflata in Domul din Parma.

Dar, in toate aceste cazuri, cele doua obiecte nu sunt altceva decat soarele si luna ce sunt reprezentate in calitate de martori ai Rastignirii Mantuitorului. Fiecare are un chip omenesc, care emana raze de lumina. Soarele e rosu, iar luna cenusie, spre aducerea-aminte a versetului „intuneric s-a facut peste tot pamantul […] intunecandu-se soarele” (Lc. 23, 44-45).

Prezenta soarelui si a lunii nu este intamplatoare, ea subliniind adevarul scripturistic potrivit caruia faptura intreaga a participat la Patimile Mantuitorului: pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, tot cosmosul s-a infiorat (Matei 27, 51).

Aceasta participare atotcuprinzatoare la moartea Dumnezeului intrupat este exprimata memorabil in imnografia Vinerii Patimilor si Sambetei Mari:  „Veniti, si impreuna cu intreaga faptura sa-I aducem cantare de ingropare Creatorului”.”Intreg pamantul s-a cutremurat de frica, O Doamne, si soarele si-a ascuns razele, cand lumina Ta cea stralucitoare s-a ascuns in pamant”. „Soarele si luna s-au intunecat, o Mantuitorule, ca niste slujitori credinciosi imbracati in haine negre de jale„.

Mai deosebite, in ceea ce este o marturisire minunata, sunt cuvintele: „Intreaga faptura a fost schimbata de Patimile tale: pentru ca toate au suferit cu Tine, cunoscand, o Doamne, ca Tu le tii pe toate in comuniune”.

In concluzie, oricat de incitante si revolutionare ni s-ar parea explicatiile pe care ufolatrii le gasesc in favoarea credintei in extraterestrii, in cadrul Sfintei Scripturi sau a Sfintei Traditii, sa stim ca vorbesc ca „proroci mincinosi”, ca unii care se afla in inselare.

Elementele „misterioase” din icoane, soarele si luna, acesti astri „extraterestri”, si-au facut loc in acestea pentru ca noi sa constientizam faptul ca Mantuitorul a venit sa izbaveasca, nu numai neamul omenesc, ci intreaga faptura.

autor: Radu Alexandru

sursa: crestinortodox.ro