Pe 4 iulie 2016, sonda americană Juno a reușit să se satelizeze pe orbita lui Jupiter, a anunțat NASA. Nava spațială a fost capturată, așa cum era prevăzut, de gravitaţia celei mai mari planete a sistemului nostru solar, a informat centrul de control. Sonda Juno a ajuns la Jupiter după un zbor de cinci ani, fiind lansată de pe Pământ în 2011.
Ceva mai devreme, pe 24 iunie 2016, Juno a traversat limita câmpului magnetic al lui Jupiter și atunci instrumentul WAVES de la bordul satelitului a început să capteze de o serie de semnale radio fascinante, care, atunci când se ascultă, par a fi incredibile, cu adevărat “extraterestre”.
Astronomii de la NASA spun că acest sunet este cauzat de un fenomen cunoscut sub numele de “arc de şoc astronomic”. Acesta apare ca rezultat al interacțiunii dintre câmpul magnetic al unui obiect ceresc si plasma vântului solar. La viteze supersonice, aceste particule încărcate încetinesc și sunt încălzite de câmpul magnetic cu care se confruntă, dând naștere la sunete stranii, “extraterestre”.
Oricât de ştiinţifică este această explicaţie, asta nu înseasmnă că este un adevăr de necontestat. Avem puține informații despre ce se întâmplă pe sub norii turbionari ai lui Jupiter, iar cea mai mare parte provine din datele colectate de la sonda Galileo care, în iulie 1995, a supraviețuit doar 57 de minute înainte de a fi strivită de presiunea în creștere de pe Jupiter.
Noi știm că formele de viaţă pe bază de carbon nu pot supraviețui pe Jupiter, dar acest lucru care nu elimină posibilitatea ca viață joviană să apară și chiar să înflorească. Exobiologii cred că forme de viaţă exotice ar putea exista în atmosfera groasă de 8.000 de km a lui Jupiter, care este compusă în principal din hidrogen, dar conține, de asemenea, amoniac, metan și apă. Acestea sunt exact gazele care au fost utilizate în celebrul experiment Miller-Urey, cel care a demonstrat modul în care elementele de bază ale vieții ar putea fi produse prin reacții între gazele din atmosfera unei planete.
Experimentul a fost simplu: vaporii de apă au fost adăugaţi într-un balon care conține hidrogen gazos, metan și amoniac. În balon a fost introdus un curent electric și, după doar o săptămână, conținutul balonului a arătat deja urme de molecule organice și aminoacizi, precursoare ale vieții. Jupiter are gazele acestea, dar şi o mulţime de furtuni cu fulgere – existând astfel toate condiţiile pentru apariţia vieţii.
Un număr de oameni de știință și scriitori au emis deja ipoteza apariția vieții în atmosfera superioară a lui Jupiter, condițiile de pe planetă putând duce la evoluția unor creaturi bizare şi enorme. Chiar scriitorul şi futurologul Arthur C. Clarke, în romanul său SF, “O întâlnire cu Meduza”, vorbeşte despre formele de viaţă uriaşe, asemănătoare unor meduze, care ar putea popula atmosfera lui Jupiter.
Aşadar, e posibil ca sunetele incredibile surprinse de nava NASA Juno să fi fost nu un proces natural şi cosmic, ci limbajul unei vorbiri inteligente făcute de fiinţele care ar putea trăi în atmosfera planetei-gigant?
sursa: lovendal.ro
