Deochiul este legat de puterea oamenilor de a face rau altora prin admiratia excesiva. Este o superstitie care circula inca din cele mai vechi timpuri, despre care se spune ca ar fi cauzatoare de moarte.Foarte multe persoane cred in puterea deochiului si inca de mici invata cum sa se fereasca de aceasta vraja care le poate pune in pericol viata.
Cu deochiul nu-i de glumă!
Teama de priviri pizmaşe este raspândită în toata lumea si veche de sute de ani. Din Egipt pâna în bazinul Marii Mediterane, din Orientul Mijlociu pâna la Marea Neagra, credinţele populare spun ca deochiul fura puterea sufl etului si vatama corpul. Pâna şi în Biblie, în Sfânta Evanghelie dupa Marcu, stă scris sa ne ferim de “ochiul pizmaş”, caci el vine din inima haina a omului. Deochiul se naste din admiraţie si invidie, deopotriva, si transmite de cele mai multe ori intenţia de a face rau cuiva. Frumuseţea, bogaţia sau norocul vor atrage întotdeauna pizma celor din jur, dusmani, rude sau chiar prieteni.
Deochiul, aducător de boală
Unii considera deochiul fenomen paranormal, alţii spun ca este vrajitorie. Nimeni nu îl poate explica, dar mulţi cred în el si sunt convinsi ca au fost deocheaţi daca încep sa se simta rau din senin. De obicei, cine a fost deocheat se plânge de dureri de cap si lipsa de vlaga, senzaţie de lesin, pierderea echilibrului si chiar un sentiment straniu de neliniste. Simptomele sunt cu atât mai ciudate la persoanele sanatoase, care nu aveau niciun motiv sa se simta rau. Si mai curios este ca dispar imediat ce se rosteste o rugaciune sau un descântec împotriva deochiului.
Peste jumatate dintre români cred în puterea malefica a deochiului si sunt convinsi ca cea mai buna paza e sa rostesti “Tatal Nostru”, dupa cum arata un studiu asupra comportamentului religios al românilor, realizat de Fundaţia Soros România. La sate, este înca raspândita credinţa conform careia deochiul aduce boala grea, daca nu te aperi cu ajutorul credinţei, cu rugaciuni si însemne religioase precum cruciuliţele de botez sau busuioc binecuvântat. În alte regiuni ale Europei, oamenii se apara de blestemul deochiului purtând talismane sub forma de ochi, sa întoarca privirile rele. În India, broderiile sau bijuteriile în care sunt însirate frânturi de oglinda au acelasi rol, sa respinga energiile negative ale deochiului.
Putere malefică înnăscută?
Superstiţii vechi spun ca nu oricine poate sa deoache, oricât de invidios ar fi si oricât de haina i-ar fi inima. Se crede ca persoanele care deoache sunt înzestrate cu un har anume, au abilitatea înnascuta de a transmite vibraţii negative sau curenţi bioenergetici, concentrându-si privirea asupra celorlalţi. Chiar daca admira frumuseţea sau inteligenţa unei persoane, în adâncul sufl etului lor îsi doresc ca acea persoana sa piarda tot ce are mai bun si sa fi e urmarita de nenoroc.
Energia acestor sentimente negative se poate rasfrânge asupra persoanei vizate, uneori cu consecinţe grave asupra starii sale de sanatate. Psihiatrul american Colin Ross a încercat sa demonstreze ca ochii pot, într-adevar, transmite energie electromagnetica, iar unele persoane sunt mai vulnerabile decât altele în faţa acestei infl uenţe. Studiile sale nu sunt înca acceptate de comunitatea stiinţifi ca, dar Ross este convins ca privirea intensa, concentrata, îndreptata asupra unei persoane, poate induce o schimbare dramatica în starea ei de spirit.
Cine poate deochea?
În folclorul ebraic, femeile batrâne erau acuzate adesea ca deoache bebeluşii şi tinerele însărcinate. Mai târziu, în spaţiul mediteraneean, unde majoritatea populaţiei este bruneta si are ochi negri sau caprui, s-a raspândit credinţa ca persoanele cu ochi albastri sau verzi ar avea puteri malefice si sunt în stare sa deoache dintr-o singura privire. Din pacate, vânatoarea de vrajitoare din Evul Mediu a perpe tuat aceasta superstiţie, femeile cu ochii albaştri fiind adesea victimele oprobriului public. Si în credinţele populare româneşti exista temerea ca oamenii cu ochii deschisi la culoare pot face rau copiilor doar uitându-se la ei. De asemenea, femeile care nu aveau parte de copii si îmbatrâneau fara sa se casatoreasca erau si ele acuzate ca puteau sa deoache din invidie copiii altora.
“Pleacă deochi dintre ochi!”
Vechiul obicei de a-i apara pe cei mici de deochi, scuipându-i în frunte de trei ori si rostind un descântec, se pastreaza cu sfinţenie si în zilele noastre. L-am mostenit de la vechii evrei care credeau ca, daca îi murdaresti faţa copilului, privirile invidioase îl vor ocoli. La ţara, înca se mai face copiilor un zbenghi în frunte cu funingine din soba sa nu fie deocheaţi. De asemenea, li se pune o aţa rosie la mâna sau sunt îmbracaţi cu hainuţe rosii, sa fie aparaţi de deochi. Iar bunicile grijulii te vor sfatui sa spui imediat “Ptiu, ptiu, ptiu, sa nu te deochi!”, daca te uiţi cu admiraţie la nepoţii lor.
Sursa: stiri.com.ro
