Lucrarea dr-lui Dmitriev arata ca planetele insele se schimba si sufera modificari in atmosfera lor. Spre exemplu, atmosfera martiana devine vizibil mai densa decat a fost inainte.
Observatorul sondei spatiale de pe Marte si-a pierdut una din oblinzile sale in 1997, ceea ce a determinat-o sa se prabuseasca, pentru ca atmosfera era de aproape doua ori mai densa decat se calculase si practic, vantul a fost atat de puternic pentru oblinda incat a spulberat-o de pe dispozitiv. De asemenea Luna Pamantului dezvolta o atmosfera, o atmosfera formata dintr-un compus la care se refera Dmitriev ca fiind “Natriu”. Dmitriev spune ca, in jurul Lunii, este un strat de 6000km adancime de Na care nu exista inainte.
Schimbari in atmosfera pamantului. Si avem schimbari asemanatoare in atmosfera Pamantului la nivelele superioare, unde gazele de hidroxid (OH) formeaza un strat care nu exista inainte; pur si simplu nu a existat in cantitatea in care este acum. Asta nu este legat de incalzirea globala sau de emisiile de clorofluorocarbon sau de fluorocarbon sau lucruri de genul acesta. Pur si simplu apar.
Campurile magnetice si luminozitatea planetelor sunt in schimbare. Planetele trec prin schimbari vizibile in ceea ce priveste haloul lor luminos, precum Venus, de exemplu. Jupiter a ajuns sa aiba o atat de inalta incarcatura energetica incat chiar exista un tub vizibil de radiatii ionizante care s-a format intre el si Luna sa, Io. Chiar poti vedea tubul de energie luminoasa, in fotografii facute mult mai tarziu.
Campurile magnetice devin tot mai puternice. Campul magnetic al lui Jupiter s-a dublat si inca si mai mult. Campul magnetic al lui Uranis se schimba de asemenea. Campul magnetic al lui Neptun este in crestere. Aceste planete devin mai luminoase. Forta campurilor lor magnetice creste tot mai mult si calitatile lor atmosferice sunt in schimbare.
Uranus si Neptun par sa fi avut modificarea recenta a polilor. Cand sonda spatiala Voyager 2 a trecut pe langa Uranus si Neptun, polii nord si sud aparenti erau vizivil contrabalansati fata de locul unde era polul rotational. Intr-un caz era modificat cu 50 de grade si in celalalt diferenta era de aproximativ 40 de grade, ambele fiind modificari substantiale, greu de trecut cu vederea. Modificarile esentiale ar putea fi impartite in trei categorii: modificari ale campurilor energetice, modificari de luminozitate si modificari atmosferice.
Cresterea activitatilor vulcanice si a dezastrelor naturale. Activitatile vulcanice au crescut cu 500% din 1975. Pe Terra, vedem modificari chiar mai complete. De exemplu, Michael Mandeville a facut cercetari ce au aratat ca activitatea vulcanica de pe Terra din 1875 a crescut cu aproximativ 500%. Cresterea activitatilor seismice din 1973 este de 400%.
Dezastrele naturale au crescut cu 410% intre 1963 si 1993. Dr. Dmitriev a facut un calcul foarte elaborat al dezastrelor naturale si a aratat ca daca am compara aceasta perioada de timp, dezastrele naturale de orice tip – indiferent daca vorbim de uragane, taifunuri, furtuni de nisip, unde tidal, oricare – au crescut cu 410%.
Cresterea campului magnetic al Soarelui. Campul magnetic al Soarelui a crescut cu 230% din 1901. Exista un studiu al Dr.-lui Mike Lockwood, din Rutherford: “Appellation National Laboratories in California”, care a cercetat Soarele. El a descoperit ca din 1901, campul magnetic al Soarelui a devenit cu 230% mai puternic decat a fost inainte.
Toate adunate sunt mult mai mult decat simple modificari ale Pamantului. Unii oameni ajung la concluzia ca este vorba de o interactiune intre Pamant si Soare. Foarte foarte putini oameni sunt constienti de cercetarile care se fac in Academia Nationala Rusa de Stiinte, din Siberia, mai precis in Novosibirsk. Ei au ajuns la concluzia ca singurul lucru posibil care ar putea cauza aceste modificari energetice prin tot Sistemul Solar este plasma stralucitoare de la capatul dinaintea noastra al Sistemului nostru Solar.
Acum, fiti atenti la asta. Insusi Soarele are un camp magnetic, desigur, iar acest camp magnetic creaza un ou in jurul Sistemului Solar, care este cunoscut precum heliosfera. Heliosfera are acum o forma de lacrima, cu capatul lung si efilat indreptat spre directia opusa fata de directia spre care calatorim. Este exact ca o cometa, unde coada arata mereu directia diferita fata de Soare.
Rusii au privit capul heliosferei si au observat acolo energie plasmatica excitata, in crestere. Aceasta energie plasmatica era odata adanca de 10 unitati astronomice (o unitate astronomica este distanta de la Pamant la Soare, 93.000.000 mile). Deci 10 unitati astronomice reprezinta grosimea normala a acestei energii stralucitoare pe care o vedeam de obicei la capatul din fata al Sistemului Solar.
Astazi, acea plasma stralucitoare a ajuns la grosimea de 100 unitati astronomice. Desi lucrarea lui Dmitriev nu ne da o data exacta, putem presupune ca aceasta crestere s-a realizat in aceeasi perioada 1963-1993 precum cresterile catastrofelor naturale descoperite pe Pamant. Oricand s-ar fi intamplat, este vorba de o crestere de 1000% a stralucirii acelei energii. Si asta inseamna ca Sistemul Solar se indreapta catre o zona in care energia este incarcata mai mult. Aceasta energie se roteste si excita plasma cauzand formarea sa in cantitati mai mari, astfel incat tot mai multa luminozitate se produce. Aceasta energie ajunge apoi la nivelul Soarelui, care la randul lui emite energia si o imprastie de-a lungul planului sau ecuatorial, numit Ecliptic.
Aceasta energie, satureaza spatiul interplanetar, care cauzeaza trecerea mai rapida a emisiilor solare si incarcarea planetelor cu energie. Si aceasta este energie constienta care modifica modul in care planeta lucreaza, functioneaza si modul de viata pe care il sustine. Chiar si armonicele spiralelor ADN se altereaza. Aceasta este cauza reala, ascunsa a evolutiilor spontane in masa din epocile anterioare.
Toate acestea se intampla in acelasi timp si toate duc la un crescendo unde va avea loc o schimbare brusca. Cu alte cuvinte, vom ajunge in punctul cand, vom fi atat de departe in noul nivel de energie incat va fi o expansiune brusca a armonicii lungimii de unda pe care o emite Soarele prin iradierea energiei. Aceasta crestere de energie emisa va schimba natura de baza a intregii materii din Sistemul Solar. Planetele sunt impinse incet mai departe de Soare si atomii si moleculele care le formeaza se vor expanda pana la marimea lor fizica.
Toate aceste informatii ne intaresc credinta asupra existentei Centurii Fotonice, a iminentei patrunderi in interiorul ei si asupra modificarilor fizice dar si spirituale care vor avea loc datorita acestor evenimente deosebite.
sursa: almeea.ro
