Conceptul de “tărâm subteran” există încă din antichitate unde lumea subterană era adesea asociată cu suferinţa, tortura şi pedeapsa eternă. Astfel de concepte de tărâm subteran se pot întâlni în mitologiile greacă (Hades), nordică (Svartalfheim), creştină (Iad) şi ebraică (Sheol), dar şi în literatura Kabalistica unde apar numeroase descrieri ale unui “Pământ interior”.
În anul 1692, Edmond Halley a lansat ideea conform căreia Pământul ar fi format dintr-un strat gol de aproximativ 800 de km grosime, două inele concentrice şi un miez interior de mărimea planetei Marte. Sferele interioare sunt separate de atmosfere diferite şi fiecare sferă are proprii poli magnetici. Sferele se rotesc cu viteze diferite. Halley credea că între sfere există lumină şi că, cel puţin primul strat exterior, ar putea adăposti forme de viaţă.
În cartea “Lands Beyond”, De Camp şi Ley au propus o nouă teorie a “Pământului gol”. Aceştia au pornit de la ideea lansată de Halley, însă au propus o versiune mult simplificată. Conform celor doi autori, la 1.000 de km în interiorul Pământului există un Soare care degajă căldură şi lumină pentru civilizaţiile din interior. Cei doi autori nu au numit sursele pe care s-au bazat în momentul la care au ajuns la această concluzie, însă într-o scrisoare pe care Ley i-a adresat-o prinţesei germane Euler, acesta admitea că teoria lor se baza pe unele experimente pe care le-ar fi efectuat pe un “Pământ în miniatură”.
O altă teorie a “Pământului gol” a fost lansată în anul 1818 de John Cleves Symmes Jr. care sugera că scoarţa Pământului ar avea o grosime de aproximativ 1.300 de km cu câte o deschidere la ambii poli. Sub scoarţă ar exista un spaţiu gol, aşa cum propuseseră şi predecesorii săi. Diferenţa majoră între teoria lansată de Symmens şi teoriile anterioare constă în faptul că nouă teorie este prima care sugerează o posibilă conexiune între suprafaţă şi lumea de dedesubt.
De fapt, Symmens şi-a dorit o expediţie la Polul Nord cu care să dovedească existenţa aşa numitora “cratere de legătură”. Însă, deşi a obţinut suportul şi banii necesari pentru expediţie, preşedintele Statelor Unite de la acea dată, Andrew Jackson, nu a aprobat cererea. Refuzul nu a făcut decât să alimenteze speculaţiile conform cărora guvernul Statelor Unite ştia de existenţa lumii de dedesubt şi de craterele care fac legătura cu aceasta.
Adolf Hitler credea în existenţa unei lumi subterane
Societatea secretă Thule, a cărei activitate era foarte bine cunoscută de Adolf Hitler, a întocmit mai multe rapoarte între anii 1940 şi 1944, rapoarte care făceau referire la miturile tibetane despre “mari deschideri care duceau către adâncuri”.
Există mai multe teorii conform cărora Adolf Hitler a cerut mai multe expediţii în Antarctica. În anul 1944, amiralul Donitz a ţinut un discurs în faţa soldaţilor germani în care a vorbit despre o “mare fortificaţie invizibilă construită special pentru Fuhrer”. Mai apoi, în timpul procesului de la Nuremberg, acelaşi amiral Donitz a vorbit despre “o cetate invizibilă în inima ţinutului gheţii eterne”.
Este bine ştiut că marea ambiţie a lui Hitler a fost crearea unei rase de oameni superiori (Ayran), o rasă asemănătoare atlanticilor, al cărei scop ar fi fost dominaţia mondială. Hitler a crezut că acest lucru este posibil în urma studierii mai multor mituri antice, inclusiv a teoriei “Pământului gol”.
În ceea ce priveşte expediţiile naziste în Antarctica, rapoartele oficiale au dispărut imediat după terminarea războiului. Există unele voci care spun că mai mulţi soldaţi, comandaţi şi oameni de ştiinţă nazişti au reuşit să fugă în ultimele zile ale războiului în Antarctica unde găsiseră o intrare către “Pământul interior.”
foto: ufx home
Bombardierul invizibil Ho 18
Conform Societăţii pentru Cercetarea Pământului Interior din Ontario, Canada, nu mai puţin de 2.000 de oameni de ştiinţă din Germania şi Italia, alături de aproape un milion de cetăţeni germani au dispărut imediat după încheierea războiului. Se pare că Aliaţii au descoperit o serie de documente în care se vorbea despre o civilizaţie necunoscută, extrem de avansată din punct de vedere tehnologic, civilizaţie care, aparent, ar trăi “sub scoarţa terestră”. Aceleaşi rapoarte sugerau că naziştii ar fi venit în contact cu respectiva civilizaţie, care le-ar fi oferit acces la mai multe tehnologii extrem de avansate (inclusiv tehnologiile pentru avioanele de luptă germane Ho 2-29 şi pentru bombardierele Ho 18 care ar fi urmat să arunce o bombă atomică peste New York).
sursa: clubenigma.ro
