Superstitiile sunt niste credinte de prisos, prin care se defaima Dumnezeu. Ele sunt mostenite de la stramosii pagani si s-au pastrat de poporul nesiutor. Cine crede in ele, savarseste un pacat caci prin ele se falsifica adevarul Dumnezeiesc si se canonisesc ca si vrajitoria. Asa zisele Calende, Bota, Brumalia si praznuirea care se savarseste in prima zi a lui martie (azi pacaleala de la 1 aprilie, 1 mai, s.a.), hotaram ca indata sa inceteze din auzul credinciosolor. De asemenea lepadam si dansurile publice ale femeilor, ca fiind necuviincioase, pot aduce multa stricaciune (in poporul crestinesc) si pierzare. La fel lepadam dansurile si ceremoniile executate de barbati sau de femei dupa un obicei vechi si strain de viata crestinilor, in cinstea celor ce, in chip mincinos, se numesc zei de catre pagani.
Superstitiile sunt credinte demonice, sustinand – dupa cum am mai vazut – ca: Nu este bine sa maturi prin casa seara. Nu este bine sa dai foc imprumut lunea. Nu este bine a da focul in cuptor, nici a coase vinerea. E bine a pune potcoave de cai la usa pravaliei pentru a aduce clienti. A se tine joile de dupa Pasti, a purta in portofel o moneda oarecare, cu credinta gresita ca le aduce noroc si parale. A purta diferite obiecte ca talismane. A taia drumul preotilor… s.a. Toate acestea sunt fapte care dau dovada de necredinta la cei ce le tin.
Diavolul a tras baba la iad prin superstitii. O batrana superstitioasa se imbolnavi greu, asa ca atat medicul, cat si cei din casa o indemnau cu straduinta sa se impartaseasca. Totusi, batrana nu voi nici sa auda de preot, zicand ca putin mai inainte auzi cucul cantand in gradina de douasprezece ori si ca aceasta inseamna ca ea ar mai avea de trait inca doisprezece ani, tocmai destul ca sa se impace cu Dumnezeu. De fapt muri chiar in ziua aceea fara a primi Sfanta Impartasanie.
Superstitiile inspira adeseori oamenilor o purtare nebuna si le ruineaza fericirea vremelnica si vesnica.
