foto: naturalawakeningsli.com
Culorile imposibile sunt acelea pe care ochii noștri nu le pot vedea, dar se pare că un exercițiu ar putea schimba acest lucru.
Nici cei mai mari artiști nu pot vedea culorile așa-zis imposibile sau interzise. Acestea nu funcționează așa cum suntem noi obișnuiți. Culorile sunt, în principiu, reflexia luminii cu diferite lungimi de undă. Le putem observa mulțumită celulelor cu conuri din ochi. Pentru a înțelege mai bine, să luăm drept exemplu o portocală. Fructul, în sine, nu este portocaliu. Totuși, când lumina trece prin suprafața portocalei, anumite lungimi de undă sunt absorbite, iar altele sunt reflectate și receptate de celulele cu conuri. Acestea din urmă trimit semnale electrice către creier, care le recunoaște drept o culoare.
Oamenii au trei tipuri de celule cu conuri, care percep lumini cu lungimi de undă diferite. În acest fel, suntem capabili să recunoaștem milioane de culori. Întregul proces se datorează neuronilor oponenți. Acești doi neuroni funcționează într-un sistem binar. Oponentul roșu-verde poate să detecteze ori roșu ori verde, în timp ce oponentul albastru-galben, detectează ori albastru ori galben, scrie playtech.ro.
Neuronii oponenți nu pot semnala ambele culori în același timp. Combinațiile de roșu-verde și de albastru cu galben sunt cunoscute drept culori imposibile. Bineînțeles, dacă combinăm aceste perechi, am obține maro, respectiv verde. Însă acela nu ar fi un pigment singular, care să fie deopotrivă roșu și verde sau albastru și galben.
Culorile imposibile au fost văzute prima oară în anii ’80
Deși în teorie nu putem vedea culorile imposibile, un experiment realizat în 1980 de Hewitt Crane și Thomas Piantanida a demonstrat contrariul. Cei doi au încercat să păcălească creierul să vadă culorile imposibile. Subiecții au fost instruiți să se uite la o imagine compusă din două benzi, una roșie și una verde. Pentru a se asigura că ochii lor rămân fixați pe culorile opuse, cercetătorii au stabilizat capul subiecților cu un suport și le-au urmat mișcările ochilor cu o cameră.
Rezultatul a fost pe măsura așteptărilor. Aceia care s-au uitat la cele două culori suficient de mult timp, au observat că granița dintre ele se dizolvă și se transformă într-o culoare nouă, nemaivăzută. Pe atunci, experimentul nu a fost luat în serios de ceilalți cercetători, în parte pentru că rezultatele nu au putut fi obținute și de alți oameni de știință.
Totuși, în 2010, cercetătorii vizuali Vincent Billock și Brian Tsou au încercat și ei să înțeleagă mai bine culorile imposibile. Au înțeles de ce rezultatele experimentului din 1980 nu au putut fi replicate. Se pare că păcălirea creierului pentru a vedea culori imposibile depinde de doi factori – mișcarea ochilor și luminozitatea. Atunci când au urmărit mișcările ochilor participanților și s-au jucat cu luminozitatea, 6 din 7 au reușit să vadă culorile imposibile.
Ce trebuie să faci pentru a vedea și tu aceste culori imposibile
Deși s-ar putea să nu reușești din prima, poți face propriul tău experiment. În imaginea de mai jos, încearcă să îți încrucișezi ochii, astfel încât cele două plusuri să se suprapună.
Regiunea suprapusă va apărea ca un mix verzui al celor două culori, însă vei observa și un câmp de culori necunoscute, care sunt atât albastre, cât și galbene. Testul poate fi repetat și pe obiecte roșii și verzi.
Dacă nu reușești, poți încerca un alt truc, cel al culorilor chimericale. Aceste tipuri de culori pot fi observate dacă te concentrezi asupra unei culori pentru 30-60 de secunde, iar apoi să îți muți privirea pe o suprafață albă, neagră sau colorată complementar.
Dacă aceste culori imposibile există sau nu încă rămâne o problemă discutabilă. Mulți cercetători sunt de părere că acestea nu sunt nimic mai mult decât niște culori intermediare. Aceștia spun că sunt considerate imposibile sau interzise pentru că sunt practic imposibil de văzut.
sursa: point.md
