Lovitura de stat din Turcia a eșuat. Se pare însă că președintele turc, Recep Erdogan, nu prea a înțeles ce i s-a întâmplat, de vreme ce prima grija a acestuia și a regimului său este aceea de a se răzbuna pe toți cei care le par suspecți.
Ce am avut noi de fapt noaptea trecută în Turcia?
O facțiune importantă a armatei și nu numai au profitat de plecarea președintelui din capitală și au declanșat o lovitură de stat ca la carte. Au fost ocupate principalele puncte strategice ale capitalei Ankara și ale capitalei economice Istanbul, au restricționat media și au anunțat o nouă putere. Totul părea că duce spre o dictatura militară, care să înlocuiască pentru o vreme regimul islamist sau conservator al lui Recep Erdogan.
La o astfel de desfășurare de forțe este evident că liderii puciului au avut un important sprijin extern. Mai precis, american și vest-european. Cine a urmărit cu atenție evenimentele, de vineri noapte, a putut observa destul de ușor că marile cancelarii occidentale nu au mișcat un deget pe tot parcursul evenimentelor până la momentul cheie în care Erdogan a reușit să se adreseze poporului prin intermediul televiziunii – intervenție prin FaceTime. În același timp, pe televiziunile americane și foști ofițeri ai US Army comentau pe larg despre beneficiile aduse de lovitura de stat.
Acesta a fost momentul de cotitură care l-a salvat pe președintele Turciei, Recep Erdogan. Până la un semn președintele Barack Obama a anunțat că administrația sa susține administrația civilă aleasă a Turciei și după el toate celelalte puteri occidentale au anunțat același lucru.
Ce înțelegem de aici?
Serviciile secrete americane au susținut revolta din umbră și au decis să-i lase din brațe pe puciști în momentul în care și-au dat seama că sprijinul popular masiv este în favoarea lui Erdogan și al guvernului său.
În fapt, Erdogan a scăpat ca prin urechile acului plecând din hotelul în care era cazat din vestul Turciei și a decis să atace direct aterizând la Istanbul și preluând inițiativa, ceea ce i-a bulversat pe adversarii săi. Așa se explică de ce începând de la Istanbul și apoi în toată țara loialiștii au preluat inițiativa și au procedat la arestări masive a trupelor rebele. A urmat apoi lupte violente și haotice în mai multe orașe din Turcia și Ankara și liderii puciștilor au fost lăsați pe rând din brațe de cei care anterior îi sprijiniseră.
Erdogan a profitat de situație și l-a acuzat pe principalul său rival, Fethullah Gulen, de organizarea loviturii de stat și a anunțat epurări masive în armată și justiție.
Nimeni nu știe foarte clar dacă Fethullah Gulen este în spatele loviturii de stat, dar este improbabil ca o acțiune de o asemenea amploare să fie organizată de un om aflat în exil în SUA. Cel mai probabil a fost o acțiune inițiată de generali ai armatei turce frustrați de alunecarea spre un islamism din ce în ce mai militant al lui Erdogan și au decis să acționeze din extern, dar nu au ținut cont se pare de sprijinul popular de care se sprijină Erdogan.
Se pare că Erdogan nu a înțeles mesajul în primă instanță și în loc să procedeze la o amnistie pentru cei angrenați în tentativa de lovitură de stat a anunțat arestări masive și epurări în toate eșaloane puterii. Asta a complicat lucrurile și nu este exclus ca în curând să urmeze o nouă tentativă de răsturnare a sa, care de această dată să meargă până al capăt.
sursa: stiripesurse.ro
