Situată în afara bisericii Sfântul Ambrozie din Milano (Italia), pe partea stângă a intrării în Bazilică, există o coloană singuratică, în mijlocul unei mici piaţete, într-un stil complet diferit decât restul clădirilor din zonă. Coloana este cunoscută de milanezi ca şi “Coloana Diavolului” (Colonna del Diavolo), făcând parte dintr-una dintre cele mai vechi și cele mai iubite legende din Milano.
Originea Columnei încă se află sub semnul întrebării. În primul rând, nu e din Evul Mediu; este o ruină romană, care datează din secolul al doilea d.Hr. Și totuşi nimeni nu știe prea multe despre ea.
Legenda merge înapoi în timp, până la perioada când trăia Sf. Ambrozie, ce nu era încă sfânt la vremea respectivă, ci doar un simplu episcop. El se plimba în grădina Bazilicii, când, deodată, însuşi diavolul i-a apărut în faţă. Ambrogio l-a păcălit pe diavol, i-a dat un picior în fund și l-a izbit în coloană, coarnele lui blocându-se în coloană, creând astfel două găuri. După ce a încercat pentru o lungă perioadă de timp să se elibereze, diavolul a reuşit până la urmă, și, speriat, a luat-o la fugă.
Legenda spune că, de atunci, în noaptea ajunului de Paşti, diavolul vine într-o căruţă şi trece prin faţa Bazilicii, trăgând cu el sufletele păcătoșilor în iad. Aparent, legenda este destul de faimoasă pentru a atrage mai mulţi satanişti în acea perioadă a anului. De asemenea, tradiția populară mai spune că găurile din coloană miros a sulf și, dacă puneţi urechea la coloană, puteți auzi sunetele iadului.
Istoricii spun însă altceva. Ei cred că această coloană a fost folosită pentru încoronarea împăraților germani. Acolo, Sf. Împărat al Imperiului Romano-German jura că va fi ascultător față de papă și de Biserica Romană-Catolică în lucrurile efemere și spirituale.
sursa: lovendal.ro
