În satul Limba din Alba nu există nicio cârciumă, iar oamenii de aici nici nu vor să audă de aşa ceva, pentru că ”biblic vorbind, cârciumile sunt mijloace unde se săvârşesc foarte multe păcate”. Localnicii sunt de părere că birturile adună doar prietenii de pahar, iar ei sunt mai mult decât atât, scrie MEDIAFAX.
Limba este un sat aflat la câţiva kilometri de municipiul Alba Iulia, în care nu există nicio cârciumă, iar unii săteni, trecuţi de 60 de ani, spun că nu ţin minte să fi existat vreodată.
Satul Limba din comuna Ciugud este aşezat în vecinătatea Mureşului, la un nivel ridicat de albia râului, şi oferă, pe o colină unde este construită şi biserica, o panoramă deosebită asupra Luncii Mureşului şi a municipiului Alba Iulia.
Se spune că în Limba sunt interzise cârciumile, iar oamenii s-au revoltat atunci când cineva a anunţat că ar fi dorit să înfiinţeze una, deoarece ar încălca o lege nescrisă a localităţii. Unii oameni din sat susţin că nu au avut niciodată un local unde să se consume numai băuturi alcoolice, iar alţii spun că ultimele unităţi de alimentaţie publică, unde se servea şi alcool, au fost desfiinţate imediat după Revoluţie. Acum, oamenii mai au doar un magazin alimentar, de unde îşi pot cumpăra băuturi alcoolice.
În cârciumi se adună doar prietenii de pahar, iar localnicii din Limba sunt mai mult decât atât
Un bărbat între două vârste declară că limbenii nu beau pentru că ”le este frică de furia nevestelor”. El a afirmat că a administrat un local imediat după Revoluţie, care funcţiona la Căminul Cultural, însă nu a rentat să-l ţină deschis. De atunci, spune el, alt bar nici nu a mai existat:
”Ultimul bar din acest sat eu l-am patronat. Nu a meritat să-l ţin deschis deoarece limbenii nu beau pentru că le e frică de neveste. În schimb, să ştiţi, la acel bar veneau mulţi din alte localităţi”, a spus acesta.
Un tânăr a declarat că oamenii din sat sunt foarte uniţi şi nici într-un caz nu ar putea vreodată să bea într-un birt, deoarece se vizitează foarte des, ocazie cu care servesc şi câte un pahar.
”Vreţi să beţi sau de ce mă întrebaţi cum de nu avem nicio cârciumă? Ce are dacă nu avem? Cea mai apropiată e în cartierul Oarda din Alba Iulia”, a spus un bărbat în vârstă.
La rândul ei, o septuagenară a declarat, cu melancolie, că ultimul bar a fost închis după al Doilea RăzboiMondial: ”Din câte ţin minte, acum circa 70 de ani a fost deschis ultimul birt din acest sat. Noi nu avem nevoie. Ne petrecem timpul în centru, pe prispa casei sau la biserică”, a spus aceasta.
La rândul lui, un bărbat ”venit de la sute de kilometri dintr-o zonă în care se bea foarte mult” a declarat că a rămas impresionat de faptul că localnicii ”nu vor să audă de cârciumi” pentru că ”biblic vorbind, cârciumile sunt mijloace unde se săvârşesc foarte multe păcate”.
”Eu consider satul Limba ca pe o familie mare de oameni. Mulţi, să ştiţi, sunt chiar rude. Pe foarte mulţi de aici îi cheamă Bucur şi Comşa. Localnicii au activităţi cu biserica şi cu primăria şi au învăţat că pot socializa şi servi o ţuică bună şi în alte locuri”, a spus acesta.
O femeie a declarat că în cârciumi se adună ”doar prietenii de pahar”, iar ”limbenii sunt mai mult decât atât”. Ea a afirmat că tinerii şi deopotrivă vârstnicii se întâlnesc în spatele căminului cultural, unde este un părculeţ şi ”se relaxează la şah şi table”.
Un sătean, Dorin Bucur, colonel în rezervă, a declarat că localnicii din Limba nu au nevoie de cârciumi pentru că îşi invită prietenii şi neamurile foarte des acasă, la ”întâlniri stropite cu vin şi ţuică din producţie proprie”.
Un reprezentant al comunei Ciugud, de care aparţine satul Limba, susţine că absenţa unei cârciumi este o rânduială nescrisă care se respectă cu sfinţenie, iar oamenii de aici ţin foarte mult la eroii neamului şi la tradiţii.
Monument al Eroilor în memoria celor căzuţi ”pentru eliberarea şi independenţa patriei”
Limbenii sunt recunoscuţi ca o comunitate de oameni foarte unită. ”Locuitorii satului Limba au găsit, de fiecare dată, puterea să se unească în faţa unui proiect comun şi să-l ducă la bun sfârşit. Aşa s-a întâmplat cu realizarea Monumentului Eroilor, au făcut zile-muncă pentru construirea Căminului Cultural, au săpat şanţuri pentru introducerea apei în sat, au adunat bani şi au lucrat împreună la ridicarea casei parohiale, au plătit şi au săpat şanţuri pentru introducerea gazului în sat, au pus mână de la mână şi au angajat pictor pentru pictarea Bisericii, au muncit împreună pentru construirea treptelor spre biserică. Singura problemă care se punea era aceea de a şti toată lumea despre ce se dorea şi majoritatea să fie de acord”, a declarat Dorin Bucur.
În centrul de comună s-a ridicat un Monument al Eroilor în memoria celor căzuţi pentru eliberarea şi independenţa patriei şi pentru cei care au murit în Primul şi în al Doilea Război Mondial.
Un vârstnic, Ilarie Oargă, povesteşte cum, pe vremea când avea 9-10 ani, a fost martor la durerea sufletească ce a cuprins tot satul deoarece tinerii au plecat în număr mare pe front, în al Doilea Război Mondial.
”Vestea primirii ordinelor de încorporare se răspândea din gură în gură, iar în puţinele zile rămase până la prezentarea la unităţile militare, tinerii prinşi de după cap cântau prin sat cântece de jale, cu cuvinte care provocau fiori şi lacrimi. În zilele plecării, toţi locuitorii satului ieşiţi la porţi plângeau. La sfârşitul războiului în bilanţul tragic au fost înregistraţi 22 viteji căzuţi pe câmpul de luptă, lăsând răni deschise în inimile celor care i-au iubit. Acest eveniment care a avut un puternic ecou în sufletul meu de copil, m-a marcat toată viaţa, mai ales că printre eroi este şi un frate de-al mamei şi unul al tatei”, a spus Ilarie Oargă
După anul 1965 s-a născut ideea unor acţiuni care să simbolizeze jertfa tinerilor din sat. Monumentul Eroilor, care este mândria de bază a limbenilor, a fost şi este întreţinut corespunzător, adăugându-i-se un vultur, spune Ilarie Oargă.
Oamenii din Limba plecaţi peste hotare se reunesc, de 48 de ani, în prima duminică din septembrie
Sărbătoarea ”Fiii satului” este un legământ transmis an de an limbenilor, oriunde s-ar afla, pentru a veni acasă. Prima ediţie a sărbătorii „Fiii satului” este consemnată în anul 1968, iar de atunci se repetă, cu sfinţenie, an de an, în prima duminică din septembrie.
”Limbenii de pretutindeni ştiu că în prima duminică din septembrie a fiecărui an sunt aşteptaţi acasă. Pot să-ţi spun că e un sentiment puternic, o bucurie lăuntrică aparte să ştii că există o zi de sărbătoare în care eşti aşteptat şi dorit să vi acasă şi o lume întreagă să se bucure că ai putut veni. Limbenii trăiesc acest sentiment”, a spus Dorin Bucur.
De sărbătoarea ”Fiii satului”, localnicii se întâlnesc la biserică, preotul oficiază un parastas pe pomenire a eroilor, se organizează un meci tradiţional de fotbal, expoziţii, lansări de carte, dialoguri şi o mică petrecere.
Oamenii din Limba îşi mai ocupă timpul jucând fotbal la marginea râului Mureş, dar şi asistând la meciurile echipei comunei, Inter Ciugud, atunci când joacă acasă.
Satul este urbanizat, cu drumuri asfaltate şi trotuare pavate, şi nu există o gospodărie care să nu aibă apă curentă, gaz sau canalizare. Majoritatea limbenilor muncesc în Alba Iulia, însă fiecare are o gospodărie pe care o lucrează după serviciu. Nu mai au animale de tracţiune şi susţin că satul lor este unul dintre cele mai urbanizate din judeţul Alba. Comuna Ciugud, de care aparţine Limba, este singura din Alba unde populaţia între cele două recensăminte – din 2002 şi 2011 – a crescut.
În Limba, sat în care locuiesc circa 150 de familii, oamenii te salută şi intră în vorbă, fie că te cunosc, fie că nu.
