Legendele Bărăganului. Locul stăpânit de blesteme, pădurea unde niciodată nu bate vântul

foto: Primobolan.pw

Cea mai veche legendă din Bărăgan datează de pe vremea invaziei turce, iar grozăviile s-ar fi petrecut în comuna Dor Mărunt. Localitatea este situată în partea de nord-vest a judeţului Călăraşi, în mănoasa câmpie a Bărăganului Sudic.

Numele localităţii se pare că provine de la legendarul rege dac Dromihete (Drom-I-Chaites, „Calea celor puri”, a dat prin etimologie populară numele actualului sat Dor Mărunt).Locurile sunt secrete, iar duhurile care le protejează se transformă, spune povestea, în flăcări albastre care „dansează” uneori deasupra câmpurilor. Cine ajunge la ele nu scapă de blesteme.

Despre Pădurea Călugăreasca se spune că este un loc plin de mister, iar sufletele care nu şi-au găsit liniştea sute de ani bântuie şi acum printre copaci. Pe vremuri, aici, într-o mănăstire trăiau călugări, însă singura mărturie a existenţei slujitorilor Domnului mai este acum o cruce din piatră, aflată în mijlocul pădurii. În această pădure se spune că nu bate niciodată vântul, iar liniştea este de-a dreptul asurzitoare. Localnicii povestesc despre schitul de călugări care a fost cotropit de turci, iar călugări omorâţi până la ultimul.

Se pare că unul dintre ei a aruncat un blestem asupra turcilor.  Aşa se face că, după moarte, spiritele celor care şi-au mânjit mâinile cu sângele călugărilor s-au întors în desişurile de la Călugăreasca, de unde nu au mai găsit în veci ieşirea. La marginea pădurii sunt, de asemenea, o mulţime de cruci, despre care legenda locului spune că stau de strajă pentru ca spiritele păgânilor său nu poată ieşi. Lumea se ferea să intre în desişurile din Călugăreasca de teama blestemelor, iar singurul loc sigur din pădure era crucea albă, pe care stă scris anul 1831 şi care îi protejează pe cei care se roagă lângă ea atunci când îi prinde noaptea în crâng.

În timpurile de demult, satul Dor Mărunt era mărginit de păduri de stejar, nuci și duzi. Pădurea de nuci și duzi, ce ducea spre București și care, în prezent, se întinde până la Biserica Nouă, era locuită de călugări și de jivine. Ceea ce este extrem de misterios este faptul că mănăstirea în care călugării locuiau a dispărut în totalitate, că și cum nici nu ar fi existat, singura mărturie a prezenței acesteia fiind doar crucea, rătăcită printre pomi.

Cu o legendă ce se trage încă din vremea războaielor cu turcii, pădurea este și ea plină de mistere, prin faptul că aici vântul nu bate niciodată, iar liniștea este una asurzitoare.

surse:

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *