foto: 7 Zile
Iata ce scria Ministerul de Interne iesean, a doua zi dupa Unire, catre administratiile din Dorohoi, Botosani, Falciu, Neamt, Roman, Vaslui, Tutova, Tecuci, Galati, Ismail si Cahul: „Inaltimea sa domnul nostru Alexandru Ioan I este ales de domn si a Valahiei de catre Adunarea de acolo in unanimitate. Anul acesta, fiind cel mai maret si mai important al istoriei noastre nationale, autoritatile locale vor lasa toata libertatea la serbarile ce ar voi sa faci, observand buna liniste si toate masurile spre ferirea de la orice necuviinti”. Doua zile mai tarziu, administratia tinutului Falciu raspundea la telegrama, descriind atmosfera din Husi. Reproduc mai jos textul telegramei, asa cum apare in volumul V al editiei de Documente privind Unirea Principatelor, iesit la Editura Academiei Romane, in 2007, sub coordonarea lui Dan Berindei, de unde am preluat si celelalte fragmente citate aici:
„Nu ma pot opri a faci cunoscut entusiasmul pria mari ci dominiaza in acest oras. Toati clasile, para si treptili celi mai di jos, indata di la primiria stirei oficiali ca domnitoriul nostru esti ales si a Valahiei, disteptati di drepturile ci le au, striga neincetat: ‘Astazi Romania si-a recapatat drepturile! Sa traiasca puterile Evropei cari au conlucrat cu atat zel niobosit! Astazi Romania a triumfat! Fratii di piste Milcov au incoronat triumful. Lor li se cuvine glorie. Ei au stiut sa triaca peste toata presiunea si astazi iarasi au dimonstrat taria lor di caracter, onoaria fratilor di piste Milcov’.
Orasul rasuna de urari neintrerupte. ‘Sa traiasca domnul Alexandru Ioan I destinat di pronie a restabila coroana lui Stefan cel Mare si fiul acestuia Bogdan, murind in acest oras, ce renasti in domnul Alexandru Ioan I’. Asta e o urala misterioase, ce nu se poati atrebui decat proniei. ‘Sa traiasca Romania! Sa traiasca domnul Alexandru Ioan I’. Sara a fost banchet: hora romaneasca a fost cu prisosinta dantuita. Prin ea au inchipuit legatura ci aceasta natie si in pitrecirile sali campenesti… Dupa aceasta, au ospatat si s-au inchinat tuaste. Fie dar ca cauza cea dreapta sa treumfeze. Fie ca prin coroana ce s-a impus Romaniei sa reinvie in staria ei primitiva. Fie, caci Romania a dovedit ca e adivarata natiune”.
Poate vreti sa aflati si cum a fost pregatita sosirea lui Cuza in Bucuresti, la inceputul lui februarie! Ei, bine, Consiliul Admnistrativ Extraordinar a decis urmatoarele indatoriri pentru „competintele ministere”:”1. Asezarea cortului la podul Soselii. 2. Infiintarea caretei cu patru cai si a unui cal de calarie. 3. Iluminarea localelor publice. 4. Reprezentatia teatrala. 5. Pregatirea salii Adunarii Nationale unde se va aseza si un tron. 6. Transformarea teatrului in sala de bal si pregatirea celor trebuincioase pentru darea acestui bal la zioa care se va hotari”.
Comisia trebuia sa se ingrijeasca, de asemenea, cu publicarea programului in „trei mii de eczemplare spre cunostinta obstii”. Cu doua zile inainte de sosirea alesului in Capitala, B. Ganescu, ministrul de Interne, ii scria mitropolitului Nifon: „Fiindca Inaltimea sa este a trage la Sfanta Mitropolie pentru savarsirea Tedeum-ului si prezentarea Marii sale in Camera Deputatilor, subscrisul va roaga, Presfintite Parinte, ca sa binevoiti a ordona ca cat s-ar putea mai cu graba sa se pue nisip si moloz prin curtea Sfintei Mitropolii spre astuparea gropilor si nesuferitului noroi ce este in acea curte, spre a se evite neplacuta priveliste ce ar infatisa, ramaind in starea de astazi acel noroi”.
Nu stim cat a costat tot ceremonialul. Ne putem face, insa, o idee luand in seama cat s-a cheltuit – cateva luni mai tarziu, de Sfantul Alexandru – cu „luminatia din seara de 30 august 1859 pentru serbarea aniversarei numelui Mariei sale Domnului”: a fost vorba despre 6.131 de lei, care au acoperit „pregatirea lemnariei pe care s-a asezat luminatia”, „lampioanele cu seu si cu untdelemn cu care s-a facut luminatia” si „plata pentru trei bande lautari ce au cantat la trei din localele publice ce au fost luminate, si anume la curtea administrativa, la teatru si la otelu municipalitatii”. De-acum, fiecare poate compara cum se petrecea la 1859 si ce se face azi cand vine vorba despre Unirea Principatelor si A.I. Cuza…(Cristian Preda- profesor la Universitatea din Bucuresti, din 1992)
Lucruri mai putin cunoscute despre Alexandru Ioan Cuza
De la micile pasiuni și până la cel mai faimos actor care l-a jucat, iată câteva detalii despre domnitorul Cuza pe care sigur nu le bănuiai.
Unde s-a născut Cuza?
Nu există dubii în privința datei nașterii lui Alexandru Ioan Cuza. Acesta a venit pe lume pe 20 martie 1820. Lucrurile nu sunt la fel de clare în privința locului nașterii lui Cuza.
Majoritatea biografiilor menționeaza orașul Bârlad. Orașul în sine îl numește pe Cuza „Fiu al plaiurilor bârlădene” și organizează în fiecare an Zilele Cuza.
Dar un orasel mai mic aflat la 67 de kilometri distanță, mai precis localitatea Huși, contestă această teorie. Profesorii hușeni susțin că, în perioada 1819-1834, Ion Cuza, tatăl domnitorului, a fost ispravnic al județului Falciu, cu reședința la Huși. Deci, Alexandru, fiul ispravnicului, n-avea cum să se nască la Bârlad, care aparținea atunci de județul Tutova. Un alt argument este testamentul domnitorului, întocmit în 1873, la Florența (în timp ce se afla în exil), în care nu se amintește nimic de Bârlad.
De ce nu s-a făcut Cuza doctor?
Anul 1836 și tânărul Alexandru Ioan Cuza se afla la Paris după ce și-a dat Bacalaureatul în Litere în decembrie 1835. Ce carieră contempla cel care avea să fie una dintre cele mai renumite figuri istorice ale României?
Medicina.
Alexandru Ioan Cuza era atras de medicină și ar fi vrut să se facă doctor. Din păcate, socoteala de acasă nu este aceeași cu cea din târg. După ce a asistat la o lecție practică de disecție în morga unui spital parizian, Cuza s-a hotărât că poate Dreptul i se potrivește mai bine.
Este o meserie mai „prietenoasă” cu stomacul.
Câte fotografii ale lui Cuza există?
Răspunsul scurt? Zero. Nu există nicio fotografie a lui Alexandru Ioan Cuza. Arta fotografică făcea abia primii pași la mijlocul secolului XIX când Cuza se afla la conducerea noului stat românesc, iar după abdicarea sa din tronul de principe, interesul de a i se realiza imaginea fotografica a scăzut total.De aceea portretele domnitorului sunt așa de valoroase, începând bineînțeles cu portretul realizat de Carol Popp Szathmary. Același artist se află și în spatele stemei României.
Cine l-a jucat pe Alexandru Ioan Cuza în filme?
Pentru o figura istorică atât de relevantă pentru români, Alexandru Ioan Cuza nu a fost niciodată subiectul unui film biografic. Dar nu ne oprim aici, nici măcar filme despre Unirea din 1859 nu s-au făcut. Cu toate acestea, Cuza a fost un personaj destul de important în filmul „Rug și Flacără” apărut în anul 1980. În acest film, rolul lui Cuza a fost jucat de nimeni altul decât Florin Piersic.
Un tânăr patriot din Transilvania, Alexandru Bota, intra în organizația secretă „Ordinul Rozei”. Aceasta inițiază o acțiune care are drept scop eliberarea popoarelor de sub tirania habsburgică. Însă unul dintre conducătorii ordinului încalcă convenția stabilită cu domnitorul Cuza și pune la cale asasinarea premierului Barbu Catargiu.
Spiritual, cafegiu şi…admirator al femeilor frumoase
Contemporanii spun despre el că era un om spiritual şi inteligent, cu purtări simple şi familiare, prietenos când voia, dar şi ironic şi cinic. Nu era foarte cultivat, nu avea o pasiune a lecturilor sau pentru obiecte de artă, ţinea în mod deosebit doar la portţigaretul său de ambră. Nu era un împătimit al mâncărurilor fine şi nu era pretenţios. În schimb, fuma tot timpul şi bea multă cafea. Nu îi displăceau nici petrecerile în compania prietenilor şi nu rămânea indiferent în faţa frumuseţii feminine, toţi cei din jur îl priveau cu îngăduinţă aceste mici abateri de la morală care erau, de altfel, un obicei al vremii.
Personaj carismatic, fire îndrăzneaţă şi expansivă, Cuza a fost – şi i-a plăcut să fie – în graţiile femeilor, care îl considerau curtenitor şi amuzant. Toate aceste trăsături îl făceau popular şi iubit, fiind bine primit în societate.
surse:
