Dorinţa de a avea un trup perfect a dus la o serie de măsuri extreme, unele hilare, altele foarte periculoase. Dietele bazate pe înfometare, viermi in stomac, sedare, mestecatul dischetelor demachiante de bumbac sunt doar câteva dintre cele mai trăsnite cure de slăbire din istoria omenirii.
1727: Schimbarea habitatului
În anul 1727, cercetătorul Thomas Short a scris o carte în care a încercat să explice cauzele obezităţii. El a observat atunci că oamenii care locuiesc în zone mai aride sunt mai slăbi decât cei care locuiesc în zone cu sol fertil. Aşadar, recomandarea lui Short era că cei care vor să slăbească să se mute.
Anii 1800: Înfometare
În a două jumătate a secolului al XIX-lea o formă acută de „anorexie victoriană” se răspândea printre aristocraţia şi clasă de mijloc a Europei de Vest. Oamenii se înfometau, la propriu, pentru a putea ajunge la siluetă firavă care era asociată cu puritatea spirituală şi feminitatea.
1820: Dietă cu oţet
Poetul anorexic şi bulimic, Lord Byron, a promovat dietă cu oţet. Pentru a-şi purifică organismul, în fiecare zi el consuma cantităţi foarte mari de oţet şi apa. În plus, în ceaiul zilnic adaugă întotdeauna un ou crud. Pierderea în greutate era inevitabilă dar nici efectele secundare nu erau de ignorat (vomă şi diaree).
1903: Dieta mestecatului
Antreprenorul Horace Fletcher a devenit cunoscut că drept „Marele Mestecător” după ce a declarat că a pierdut peste 18 kilograme după ce a adoptat un regim mai special: el mesteca fiecare îmbucătura de 32 de ori, fără să o înghită. După logică lui, organismul absorbea nutrienţii de care avea nevoie fără că surplusul să se mai depună. Motto-ul lui Fletcher era „Natură îi va pedepsi pe cei care nu mestecă”.
1925: Dietă cu ţigări
Pare greu de crezut, dar a existat o perioadă când fumatul era considerat benefic pentru sănătate. O reclamă pentru ţigările Lucky Strikes îi îndruma pe consumatori să înlocuiască dulciurile (care îngrăşa) cu o ţigară.
1928: Dietă cu carne crudă
Exploratorul Vilhjalmur Stefansson a propus un regim alimentar care este o variantă extremă a actualeli diete Atkins. După ce a petrecut mai multe luni în tundră arctica Stefansson a rămas uimit de cât de sănătoşi erau eschimoşii deşi nu se hrăneau decât cu carne de cerb şi carne crudă de peste şi balenă; foarte rar şi foarte puţine fructe sau seminţe.
Anii 1930: apare săpunul care „spăla” celulită
Deşi astăzi pare imposibil de crezut, la începutul anilor ’30 mai au apărut mai multe produse cosmetice de îngrijire care promiteau să reducă stratul de grsime. Toate femeile s-au grăbit să folosească săpunirile magice, însă rezultatele nu au fost deloc pe măsură reclamei.
1954: Dietă cu tenie
Atunci când au aflat despre tenie – parazitul care se poate dezvoltă în intestinul unei persoane, hrănindu-se cu nutrienţii asimilaţi de această – nu toţi au manifestat aceeaşi reticentă, şi s-au grăbit să înghită chisturi (pui de tenie) pentru a putea mânca fără să se îngraşe. În final, până şi acei disperaţi au aflat că parazitul nu este tocmai „sănătos”. Pe lângă faptul că poate depăşi 7 metri lungime, tenia poate cauza atacuri de apoplexie, meningită sau poate duce la demenţa.
Anii 1960: Dietă cu somn
Pentru că atunci când dormi nu ai cum să mănânci, şi, în consecinţă să acumulezi kilograme, unii au adoptat dieta prin somn. Adepţii acestei reţete, printre care se număra şi celebrul Elvis, apelau la sedative pentru a putea dormi cât mai multe zile la rând.
Anii 1970: Dietă cu pilele şi oase de animal
Medicul Roger Linn promova în anii 1970 un produs miraculos cu 400 de calorii, care promitea să te ajute să slăbeşti, dacă nu consumai alte alimente. Prolinn era un sirop din coarne, piele, tendoane şi oase de animale tratate cu diverse substanţe chimite, coloranţi şi enzime. Dintre cei care s-au grăbit să încerce Prolinn, cel puţin 60 au murit în urmă unor atacuri cardiace.
Perioadă 1980-2000: Dietă cu aer
Majoritatea dietelor se concentrează asupra unor anumite tipuri de mâncare ori anumiţi nutrienţi însă există o dietă care presupune renunţarea definitivă la alimente. Această dietă, sugestiv denumită „cu aer” are la bază hrănirea organismului prin mediaţie. O australianca a vrut să demonstreze într-un documentar televizat că se poate trăi şi fără apă sau mâncare, dar după patru zile experimentul a fost întrerupt, după ce medicii au observat că femeia devine tot mai slăbită, tot mai deshidratată.
Anii 2000: Dietă cu biluţe de bumbac
De ce să înghiţi mâncare adevărată dacă poţi înghiţi biluţe de bumbac fără calorii? Această practică adună tot mai mulţi adepţi, care preferă să-şi umple stomacul cu biluţe sintetice. Unii le înghit uscate în timp ce alţii le îmbibă în gelatine.
Deşi sunt bogate în fibre, biluţele de bumbac nu au în consistenţă fibrele de care organismul uman are nevoie.
Anii 2000: Dietă prin înţeparea urechii
Inspirată din acupunctură chinezească, această dietă are la bază concepţia că înţepând cartilagiul urechii se elimină senzaţia de foame. Strategia este că acul să rămână înfipt în ureche pentru cât mai mult timp, până când organismul devine imun la durere. Cei care au încercat au constatat însă că metodă nu funcţionează, ba chiar prezintă şi riscuri ridicate de infecţie sau deformare permanenţă a urechii.
