MISTERUL continentelor dispărute: Lemuria și Atlantida

Conform unor teorii, printre care şi a geofizicianului german Wegener, la început exista un singur continent care ulterior s-a scin­dat prin efectul convulsiilor geologice şi prin despărţirea plăcilor tec­tonice ce acopăr nucleul incandescent al pământului. Aceasta este teoria derivei continentelor şi acest fenomen este permanent căci în continuu se află în activitate vulcani pe fundul oceanelor, care în timp produc modificări în configuraţia scoarţei pământului.

Aceste fenomene „de rupere a pământului^” ar fi început în urmă cu o sută de milioane de ani. Atunci existau trei continente: America de Sud şi Africa, care formau un tot unitar, Asia şi Europa de pe altă parte şi în derivă pe ocean, India actuală, care se găsea în largul Keniei şi Tanganicăi.

Conform acestor păreri, în urmă cu 120 milioane de ani, începea să se formeze dorsala din mijlocul Adanticului care a condus la migrarea Americii spre Vest şi a Africii spre Est.

• În urmă cu 60 milioane de ani, Oceanul Atlantic exista, Brazilia era foarte aproape de Guineea, iar India se apropia de Asia.
• În urmă cu 30 milioane de ani, America de Sud se depărta de Africa, Africa se apropia de Europa şi India de Asia.
• În urmă cu 15 milioane de ani, America de Sud se apropia de America de Nord, care se pare că a fost smulsă Asiei Orientale, Africa fâcea joncţiunea cu Asia Mică, iar India făcea joncţiunea cu Asia.

Un nou continent, o nouă rasă umană
Conform naturalistului german Haekel, omul a fost creat de divi­nitate pe continentul ce a existat în Oceanul Pacific şi care se numeşte Lemuria. Acest continent s-a scufundat ulterior în Oceanul Pacific, dispariţia lui s-a datorat erupţiilor vulcanice, el dispărând prin foc şi apă, iar această distrugere a coincis cu apariţia unui alt continent de­numit Atlantida ce se găsea în Oceanul Atlantic şi care a dus la apari­ţia cele de-a patra rase umane.

Se prevede în viitor apariţia unui nou continent, care este pe cale de formare în cercul de foc din Pacific unde actualmente se găsesc insulele Bagoslof, din largul Alaskăi. Acest continent va avea o lungi­me de 1000 de mile şi se va întinde peste Filipine, Japonia, Malta şi Borneo. O dată cu apariţia acestui ultim continent prin valul de maree pe care-l va determina, se va produce un adevărat potop universal. De fiecare dată când apare un nou continent, apare şi o nouă rasă umană. Atunci când a existat Lemuria, Americile, Europa şi Africa occidentală, formau un singur continent.

În Lemuria a apărut prima rasă umană, rasa neagră.
De semnalat că semnul simbolic al Atlantidei era svastica, adică semnul sacru al crucii încârligate, care simboliza interacţiunea dintre continentul din apus şi continentul de răsărit, două puteri în eternă opoziţie aşa cum există şi astăzi America şi China. Semnul svasticii din punct de vedere ocult reprezintă viaţa veşnică şi evoluţia binefăcătoare, acest semn secret, reprezentând semnul Soarelui.

Această evoluţie a scoarţei pământului confirmă ipoteza că şi în viitor acest corp ceresc incandescent în interiorul său şi având la suprafaţa sa continentele şi apele oceanelor şi mărilor, aflat într-o continuă mişcare de rotaţie în jurul axei sale, de la dreapta la stânga şi o mişcare de revoluţie în jurul Soarelui, este supus în permanenţă unor schimbări de configuraţie prin activitatea termonucleară din interiorul său care poate produce în permanenţă pe fundul oceanelor apariţia unor noi ridicături de pământ cu erupţii vulcanice şi scufundarea sub apă a unor părţi din actualul uscat al pământului.

Acesta este unul din aspectele relative ale existenţei noastre căci, o altă problemă a dispariţiei unor întinse suprafeţe a continentului nostru o reprezintă o posibilă ciocnire cu un alt corp ceresc. În această idee se presupune că planeta Venus care se roteşte de la stânga la dreapta, deci invers celorlalte planete ale sistemului solar, nu s-ar fi desprins din Soare ci din alt corp ceresc, şi în derivă a rămas în sistemul nostru solar dar care ar fi putut să vină spre Pământ şi prin ciocnirea lor, să se producă un adevărat cataclism planetar.

De-a lungul timpului, de la creaţie şi până astăzi Pământul a cunos­cut patru mari cataclisme, urmate de patru mari diluviuni. Acestea s-au datorat răcirii centrului Pământului care a determinat mari mişcări ale plăcilor tectonice ce acoperă acest nucleu urmate de mari erupţii vulcanice ce au dus la scufundarea sub apă a unor întinse suprafeţe ale uscatului şi apariţia unei alte configuraţii a planetei noastre.

Sunt descrise patru mari potopuri care se remarcă prin catastrofele pe care le-au produs. Prima diluviune sau primul potop a avut loc în urmă cu 800.000 de ani, a doua acum 200.000 de ani, a treia şi cea mai mare în urmă cu 80.000 de ani, iar a patra acum 10.000 de ani, mai exact în anul 9564 înainte de Hristos.

Continentul Adantida, care se întindea în cea mai mare parte a Oceanului Atlantic, s-a micşorat prin scufundare după fiecare cataclism în parte, iar ultima insulă care rămăsese după cea de-a treia diluviune şi cunoscută sub numele de Insula Poseidonis, aşa cum a denumit-o Platon, a dispărut după ultima diluviune, adică acum 10.000 de ani.

Crucea, semnul divinității și vieții eterne
Credinţa Atlanţilor în semnul crucii, o găsim atât la civilizaţia mayaşă, cât şi la cea egipteană şi indiană. Crucea reprezintă simbolul vieţii, dar în acelaşi timp, este şi simbolul celor patru universuri spirituale, care privite din centrul Divinităţii sunt aşezate sub forma de cruce, crucea reprezintă deci simbolul vieţii eterne.

Civilizația Atlantidei
America se rupe de Atlantida, după catastrofa de acum 200 de mii de ani, când Egiptul este scufundat sub apă, iar Atlantida se divide în două insule numite Ruta şi Daitya. Aceasta din urmă dispare după al treilea cataclism de acum 80.000 de ani iar din Ruta, nu mai rămâne decât o mică insulă, cunoscută sub numele de Poseidonis, care se scufundă în anul 9564 î. Ch.

Civilizaţia Atlantidei cunoştea forţele ascunse ale naturii şi avea un control asupra unora din acestea. Forţele oculte ale spiritelor satanice au fost folosite în vrăjitorie. Atlanţii practicau în masă magia neagră şi divinizau cultul luciferic, fapt ce a dus la pedeapsa divină, când sute de milioane de oameni, au fost înghiţiţi de apă; după primul diluviu planetar au fost înghiţiţi de apă 2 miliarde de oameni.

Atlanţii cunoşteau şi dezvoltau agricultura, cultivând grâul şi orzul, dacă grâul ar fi fost adus de pe o altă planetă, orzul şi alte plante cereale, se datoresc încrucişării grâului cu alte ierburi sălbatice şi aces­tea au fost ficute de Atlanţi, de asemenea diferite tipuri de animale au fost create de aceştia prin încrucişări artificiale.

Civilizaţia Atlantidei, cunoaştea şi aeronavele ca mijloace de loco­moţie cât şi sistemele de aprovizionare cu apă ale oraşelor. Aparatele de luptă aeriană puteau lua la bordul lor, până la 100 de luptători. Ei cunoşteau sudura electrică şi dispuneau de mijloace de reproducţie a textului scris, care se făcea pe bucăţi de metal sau pe un material asemănător porţelanului.

Atlanţii cunoşteau, de asemenea, gazele toxice pe care le aruncau cu ajutorul unor bombe ce erau lansate cu un fel de lansatoare. Mormintele Atlanţilor erau aşezate în temple în care existau sta­tuia celui înmormântat ce era învelită în aur sau argint; ei foloseau ser­viciul divin la înmormântare şi de asemenea, aveau mari iniţiaţi care cunoşteau lumea suprasensibilă, lumea spiritelor. Prin magia neagră, ei au reuşit să materializeze anumite creaturi, pe care apoi au început să le adore, aducându-le jertfe de sânge, acest obicei, îl regăsim apoi la civilizaţia mayaşă şi incaşă.

sursa: newsconspy.wordpress.com