Un preot care călătorea a intrat într-un restaurant ca să prânzească. La o masă alăturată câteva persoane discutau. La un moment dat un bărbat mai aprins în discuţie lovi cu pumnul în masă spunând că Dumnezeu nu există şi că El este invenţia preoţilor şi arătă cu degetul spre preot.
Unii au început să râdă, alţii se indignară de asemenea faptă. Preotul se sculă de la locul lui, se duse la cel care afirmase că Dumnezeu nu există şi-i zise: „Dragă domnule, ceea ce spui dumneata nu este ceva nou, pentru că se află scris în Sf. Scriptură”
– Cum aşa? întrebă acela mirat. Asta n-am ştiut-o şi n-am auzit-o până acum de la nici un preot!
— Dacă nu crezi, am să-ţi şi arăt, continuă preotul şi scoţând din buzunar Noul Testament cu psalmi, citi versetul întâi din psalmul XIII: „Zis-a cel nebun în inima sa: „Nu este Dumnezeu”„. Vezi, adăugă preotul, asemenea nebuni erau şi pe vremea regelui David, dar erau mai modeşti, pentru că gândeau asemenea nelegiuiri numai în mintea lor, nu strigau în gura mare, cum faci dumneata.
Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016
sursa: jurnalspiritual.eu
