Connect with us

Hi, what are you looking for?

Dezvăluiri

Povestea NEȘTIUTĂ a lui Arsenie Boca şi cum a murit acesta la Sinaia

boca

Pe 28 noiembrie se vor împlini 28 de ani de când părintele Arsenie Boca a trecut în neființă și, chiar dacă numele său este cunoscut de cei mai mulți români, puțină lumea știe că Sfântul Ardealului, așa cum a fost supranumit, a murit la Sinaia, într-o casă bine ascunsă de pădurea deasă. Aici, în această clădire unde s-a aflat atelierul său de pictură și chilia sa, părintele Arsenie Boca și-a pterecut ultimii 12 ani din viață, înconjurat de măicuțele de la mănăstirea Prislop pe care le-a salvat de prigoana securității.

Din păcate sau poate din contră, această casă, care s-a păstrat și astăzi, nu se vizitează. Aici nu au acces nici măcar fețele bisericești și nici închinători mai evlavioși. Cele 12 măicuțe, dintre care zece au fost martore la ultimele clipe de viață ale duhovnicului lor, au ales să păstreze cu strictețe confidențialitatea, dar și o distanță față de tot ceea ce înseamnă laic pentru că asta a fost rânduiala lăsată lor de părinte. Nici măcar Arsenie Boca nu primea pe nimeni în visită la Sinaia. Făcea acest lucru fie la Prislop, fie la biserica de la Drăgănescu, aflată în județul Giurgiu.

Cum a ajuns Arsenie Boca la Sinaia

Este cunoscut faptul că spre finalul anilor 50 a început prigoana securității împotriva celor care purtau haine preoțești, iar părintele Arsenie Boca este unul dintre cei care a suprotat cele mai mari chinuri din partea comuniștilor. Se temeau de el în primul rând pentru că reușea să adune în jurul său  un număr foarte mare de oameni, lucru deloc apreciat în acei ani, iar în al doilea rând zvonurile legate de faptul că Arsenie Boca sprijinea sau fraterniza cu mișcarea legionară, era poate, acuzația cea mai grave. A fost alungat de la Prislop și obligat la domiciliu forțat în București. Nu rămâne mult acolo, însă. În secret și cu multă precauție se întâlnea cu măicuțele în speranța că vor putea împreună să păstreze unită comunitatea.

„Maicile din obștea Prislopului veche întotdeauna au căutat să rămână unite pentru că știți, în 59 călugării au fost răspândiți care încotro, au căutat să rămână sub formă de comunitate, de obște și inițial nu au avut unde să se ducă. S-au retras pe la rude din zona Rășinari, au stat cât mai grupate. Chiar și atunci părintele și măicuța noastră stareță care și ea este înmormântată la Prislop, un pic mai jos de părintele Zamfira, au avut domiciliu forțat în București, pentru că ei erau personalitățile urmărite de securitate, dar veneau pe ascuns la maici ca să mențină acest duh monahal, această comunitate cu care s-a pronit, nu să se întoarcă în lume….vă dați seama”, ne-a povestit una dintre măicuțele care are acum grijă de casa părintelului din Sinaia.

Așa s-a făcut că, după îndelungi căutări, părintele Arsenie Boca să găsească la Sinaia, într-o zonă retrasă, înconjuartă de o deasă pdure de brazi, la poalele muntelui, o casă aflată încă în construcție, dar scoasă la vânzare. Prorpietarul, un arhitect, suferea de o boală incurabilă și se decisese să renunțe la vila sa de vacanță. Cu bani adunați de la măicuțe și de la rudele acestora, Arsenie Boca achiziționează această casă. Ulterior, în aceeași curte mai construiește o altă clădire, după planurile și proiectele sale. Rămâme aici 12 ani, până în ultima zi a vieții sale.

Casa de la Sinaia era locul unde părintele se retrăgea pentru rugăciuni, dar și pentru a scrie și a picta. Aici iau naștere icoanele care împodobesc catapeteasma de la Prislop și de la biserica Drăgănescu și tot aici scria. De altfel, cele din urmă însemnări ale sale sale, păstrate cu sfințenie după moartea părintelului, au fost publicate de măicuțe.

„Sunt manuscrise pe care noi le-am editat în cartea Îngerul cu cădelniță de aur sau Omul îmbrăcat în haine de in, prefațată de presfințitul Daniil Stoenescu de la Vârșeț… în partea a doua sunt manuscrise de-ale părintelui, așa cum le-am găsit aici la Sinaia. Deci cam activitatea asta a fost, dar, sigur că părintele punea mâna peste tot, lucra orice, îndrepta orice, era desăvârșit gospodar nu numai scriitor sau pictor. Gardul, poarta sunt după planul dânsului, magazia este după planul dânsului, măsuța din piatră naturală de prin zona Făgărașului ca și la Sâmbăta, deci toate, toate,” a mai spus măicuța Maria.

profetie-arsenie-boca-590x373

Chilia

Despre chilia în care a creat și s-a rugat părintele Arsenie Boca se vorbește cu multă pioșenie și respect. Nimeni nu a îndrăznit, din ziua morții, să se atingă de lucrurile lăsate de părinte. Nimic nu a fost schimbat acolo, nici măcar așternutul. Din când în când se face doar curat și atât.

„Avea chilia dânsului unde a rămas totul neschimbat, nici pat, nici așternut… a rămas exact așa cum a fost ca în ziua în care a murit. Nu ne permitem să facem acolo modificări și nu va fi dată spre vizitare. Nu pe asemenea lucruri punea preț părintele și ar fi trist din partea noastră să facem acest lucru,” a explicat măicuța Maria reticența comunității de la Siniaia față de curioși.

Sunt ani de zile de când, despre Arsenie Boca au apărut tot atâtea povești încât poate concura cu un star de cinema sau cu un erou de basm. Se caută senzaționalul și mulți încearcă să descopere câte o nouă minune sau vreo vorbă de duh atribuită aiurea Sfântului Ardealului de care se agață, e adevărat în disperare de cauză , cu gândul că îi va fi mai bine în viață. Uităm cu toții că, de fapt, credința înseamnă cu totul și cu totul altceva, în niciun caz o fotografie cu portretul părintelui, agățată într-un cui, pe post de icoană.

„Știu că acum se umblă după senzațional, dar ceea ce am sfătui noi pe oameni este să citească adevăratele scrieri, dacă citești o carte de-a părintelui sesizezi imediat exagerările care se spun acum despre el. Totul este foarte clar, scris cu acuratețe, e limpede, te trimite la sensuri și sensuri și la meditație, pe când ce apare acum pe…hm. Pe asta punea accent, pe învățăturile pe care ni le dă. El astea ne-a învățat…Ați văzut cum se îmbulzește lumea să sărute hainele preoțești, atinsul…astea sunt lucruri secundare, esențial este să trăim după învățătura pe care ne-a dat-o, adică ce am băgat în mintea și în purtarea noastră, asta este cel mai important, nu alergatul acesta după…. Știți cum? Omul ar face tot imediat lucruri din astea exterioare, să se închine de nu știu câte ori, să-și ia nu știu câte fotografii, să facă un anume ritual, dar lucrurile nu stau așa ca la farmacie, ci trebuie să atingă ceva în suflet, să miști ceva din tine, înăuntrul tău,” a mai spus măicuța Maria.

A murit de moarte naturală

Poveștile, invențiile legate de Arsenie Boca nu au ocolit nici ultimele clipe de viață ale acestuia. Au existat „regizori” care au adus în fața opiniei publice tot felul de variante ale cauzei morții Sfântului Ardealului. S-a spus că ar fi murit schingiuit de securiști, legat de un copac dintr-o pădure din Sinaia, ba chiar că ar fi fost otrăvit și câte și mai câte. Bazaconii, susțin măicuțele care au avut grijă de părinte până în ultima clipă. Arsenie Boca era suferind de tânăr, avea probleme caridace,  și și- a presimțit sfârșitul încă din toamna anului 1988, când și-a luat adio de la credincioșii de la Prislop.

„A murit de moarte naturală, nimeni nu l-a omorât. Sunt tot felul de povești, bazaconii, să mă iertați. Toată lumea adaugă folclor după folclor ca să înflorească,  dar nu este adevărat. Părintele a murit de moarte naturală. Am înțeles că a avut probleme cu inima încă din tinerețe. Chiar cu o lună înainte încă se plimba prin curte. Și-a prevăzut sfârșitul, e adevărat, și în 88 parcă și-a luat rămas bun din Prislop și în primăvara lui 89 din Drăgănescu, de la credincioșii de acolo. Dânsul știa că se va duce, „susține măicuța Maria.

„Nu vrem să se întâmple și aici ca la Prislop”

Cele 12 măicuțe care au rămas unite încă de pe vremea când duhovnic le era Arsenie Boca țin cu strictețe la decență și se luptă ca nu cumva refugiul lor să fie invadat așa cum se întâmplă la Prislop.

„Prislopul e deja invadat de oameni, maicile nu-și mai găsesc timp să se adune sufletește, ar trebui într-un fel conceput un traseu care să ocolească mănăstirea. Nu se poate așa, afluxul acesta de mireni și nu vrem să se întâmple și aici același lucru.

Lucrurile sunt mult mai sfinte și mult mai serioase și părintele însuși a fugit de slava asta deșartă de doi bani, să mă iertați, și acum să aibă parte de așa ceva, pe noi de doare foarte mult. Nu se poate să-l coborâm la nivelul acesta! A fost de o înălțime sufletească deosebită.”

sursa: http://www.observatorulph.ro/ via https://saccsiv.wordpress.com/

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Actualitate

O tanara doctorita relateaza dramele prin care trec rezidentii din spitale. „Nu ne-a tras nimeni de maneca sa ne spuna cat de batjocoriti o...

Generale

Daniela Ciurea este asistentă în Timișoara, la Clinica de Chirurgie Vasculară a Spitalului Județean. Lucrează cu drag aici, dar a încercat să-și facă un...

Dezvăluiri

Fără îndoială că momentul 1968 nu trebuie uitat. A fost un moment de cotitură pentru România socialistă, unul care ne-ar fi putut costa independența...

Sănătate

Potrivit sanatate.findtalk.biz, Vigantolul, asa-zisa vitamina D nu este o vitamina ci este un hormon care duce la calcifieri necontrolate in organism, la rahitism, la dereglarea...

Copyright © 2020 ZoxPress Theme. Theme by MVP Themes, powered by WordPress.