Turcia este zguduită de atentate, puse la cale de militanții kurzii ai PKK care se refugiază imediat pe teritoriul ocupat de ei în nordul Siriei. După ce un avion F-16 turc a doborît un bombardier rusesc Su-24 în Siria, Turcia n-a mai putut efectua bombardamente cu aviația, asupra pozițiilor kurzilor din Siria, de teama sistemelor antiaeriene rusești cu rază mare de acțiune S-400, dislocate în Siria.
Pe de altă parte, Pentagonul a decis să se folosească de gruparea kurdă YPG din Siria pentru a lupta contra Stat Islamic și a cuceri orașul Raqaa, capitala Statului Islamic. 500 de militari ai Forțelor pentru Operațiuni Speciale a Pentagonului, purtînd și însemnele YPG ( scut verde cu stea roșie în centru ), luptă alături de gruparea kurdă. Avioanele coaliției anti-Stat Islamic, conduse de SUA și bazate în Turcia, execută sprijin aerian în folosul luptătorilor kurzi. Ceea ce înseamnă o sfidare a Washingtonului la adresa Turciei, stat membru NATO, întrucît kurzii sunt inamicii de moarte ai turcilor.
Potrivit Convenţiei de la Montreux din 1936, referitoare la strâmtorile Bosfor şi Dardanele, navele de luptă ale statelor din afara bazinul mării Negre, cu un deplasament mai mare de 10.000 de tone, nu pot intra . În cazul în care mai multe nave ale aceleiași țări NATO intră în marea Neagră, tonajul lor total nu trebuie sa depăsească 45.000 de tone și submarinele trebuie să navigheze numai la suprafață. Toate aceste nave non-riverane pot staţiona maxim 21 de zile în marea Neagră. Invocînd o posibilă”agresiune” a Rusiei, președintele german al României ( Klaus Iohannis ) a cerut încălcarea Convenţiei de la Montreux printr-o prezență permanentă în marea Neagră, a unei puternice grupări navale a NATO, compusă din vase de luptă care nu aparțin statelor riverane ( SUA, Italia, Franța, Germania, Anglia, Canada ). O grupare navală expediționară -de lovire a NATO, destinată mării Negre ar fi alcătuită dintr-un portavion american, o navă amfibie de asalt americană( portelicopter ), o navă amfibie de transport ( LPD ), o navă de debarcare (LSD), două crucișetoare americane AEGIS purtătoare de rachete, patru distrugătoare americane AEGIS, patru fregate, trei submarine de atac, patru nave de aprovizionare, printre care și tancuri de alimentare cu combustibil.
Cum Turcia este cea de care depinde în cea mai mare măsură aplicarea Convenţiei de la Montreux, Recep Tayyip Erdoğan a trimis președintelui Vladimir Putin un mesaj conciliant, cerîndu-i reluarea relațiilor cu Turcia. Mesajul avea ascunsă o miză uriașă, anume continuarea lucrărilor la conducta Turkish Stream de către Gazprom, ridicarea interdicțiilor privind exportul produselor turcești în Rusia și permisiunea a-i bombarda pe kurzii din nordul Siriei, peste capul americanilor. Dacă gazoductul Turkish Stream, pe sub marea Neagră, ar fi finalizat, Turcia ar deține monopolul distribuției gazului rusesc în centrul și estul Europei. Numai că Erdogan s-a dovedit mult prea imprevizibil și odată primită permisiunea de a opera în spațiul aerian sirian, avioanele turcești ar fi putut lovi armata siriană și baza aeriană rusească din Siria.
Dacă Rusia ar fi răspuns necondiționat acestei propuneri, Turcia se angaja să anuleze prin veto-ul său, încălcarea Convenţiei de la Montreux, așa cum fusese propusă ea de România. Rusia a rămas fermă pe poziții, răspuzînd că reluarea relațiilor între cele două țări depinde de exprimarea scuzelor publice pentru doborîrea avionului rusesc în Siria și de predarea pentru a fi judecat în Rusia, a cetățeanului turc Alpaslan Celik. Acesta fiind liderul brigazii rebelilor turkmeni care acționează în Siria și care l-a ucis pe unul cei doi piloți rusi, din avionul Su-24, după ce a fost doborît. Alpaslan Celik, fiind în prezent deținut în Turcia pentru trafic de arme. Condițiile Rusiei au fost refuzate de Turcia.
Partea cea mai interesantă este că propunerea președintelui României, de anulare ad-hoc a Convenţiei de la Montreux, a căzut din cauza Bulgariei, țară NATO și riverană mării Negre. Președintele, premierul și clasa politică bulgară dovedind mai multă responsabilitate decît conducerea României, întrucît flota NATO din marea Neagră are un singur scop : declanșarea unui război cu Rusia. Ceea ce confirmă faptul că SUA este cea care urmărește cu price preț invazia Rusiei și că isteria generată de Washington legată de o iminentă agresiune a Rusiei asupra statelor NATO, este o dezinformare. [http://reseauinternational.net/pentagone-prepare-t-il-linvasion-de-la-russie]
Totodată Bulgaria a avut ocazia să plătească cîteva polițe României, din cauza căreia a fost sistată construcția reactorului nuclear bulgar de la Koslodui și a gazoductului rusesc South Stream, pe sub marea Neagră. Gazoductul South Stream ar fi permis Bulgariei să devină furnizorul de gaze a lui Gazprom pentru Europa de est și centrală ceea ce ar fi adus beneficii anuale economiei bulgare, de aproape un miliard USD. În schimb, datorită României, Bulgaria are de plătit companiei Rosatom din Rusia 620 de milioane USD, contravaloarea lucrărilor la reactorul nuclear de la Koslodui, rămase nefinalizate. Pentru moment, datorită Bulgariei, atît jocurile de culise ale Turciei, cît și cele ale României, cel mai probabil concepute pentru ei de NATO, au eșuat.
sursa: news.russiatoday.ro
