Declar că Pământul este gol înăuntru şi locuibil în interior. El conţine mai multe sfere solide,concentrice, aşezate una lângă alta, şi este deschis la pol, între 12 şi 16 grade latitudine. Mă angajez să demonstrez realitatea a ceea ce afirm şi sunt gata să explorez interiorul Pământului dacă lumea acceptă să mă ajute spre a întreprinde acest lucru.
(SYMNES CLEVES, Fost căpitan de infanterie în Ohio)
În ultimii 100 de ani au fost făcute multe afirmaţii astronomice bizare de către unii oameni care se considerau ei înşişi ,,filozofi” sau ,,reformatori”. Aceste ,,fantezii astronomice” diferă de erorile astronomilor profesionişti prin faptul că erau produse ca teorii sau ipoteze ce ar putea fi eliminate sau modificate prin descoperiri noi.O altă caracteristică a acestor fantezii este faptul că autorii se adresau, invariabil, publicului larg, în loc să se prezinte forurilor competente să judece o nouă ipoteză, adică oamenilor de ştiinţă din domeniul respectiv. O ultimă caracteristică este lipsa, uşor de recunoscut, a cunoştinţelor astronomice (mai ales a celor din domeniul fizicii şi matematicii).
Doctrina pământului gol în interior s-a născut în America, la începutul secolului al XIX-lea. Ea fusese iniţiată printr-o scrisoare publică de fostul căpitan al armatei americane John Cleves Symnes, care a trimis-o tuturor membrilor Congresului, guvernatorilor celor zece state existente pe atunci, unor societăţi savante şi unor oameni cunoscuţi.
Imaginea Pământului descrisă de Symnes
Dacă totul în lume era gol pe dinăuntru, oasele, firele de păr, tulpinile plantelor, şi planetele erau la fel. Imaginea Pământului lui Symnes era cea a unui strat gol în interior, cu o grosime de la 1.000 la 1.500 de mile, având două largi deschideri circulare la poli, pe care fostul căpitan le numea ,,margini”. Deşi circulare şi paralele între ele, ,,marginile” nu erau concentrate pe poli: o dreaptă care unea centrele celor două margini făcea cu axa Pământului un unghi de 12 grade, deoarece polii nu erau în centrele marginilor, graniţele lor erau aşezate la diferite latitudini, în locuri diferite. Marginea nordică, largă de 2.000 de mile, se afla mai sus deasupra Europei, pe arhipelagul Svalbard.
Prin urmare, marginea era, la latitudinea ei cea mai joasă, în Siberia nord-estică, astfel încât o expediţie spre interiorul Pământului şi-ar fi atins cel mai convenabil ţelul deplasându-se mai întâi spre estul Siberiei. Cât despre marginea sudică, aceasta era mai mare, având un diametru de circa 3.000 de mile; una dintre dovezile existenţei sale erau tocmai norii lui Magellan. Aceştia erau lumina solară reflectată de gheaţa marginii văzută de căpitanii care s-au apropiat de ea, de cealaltă parte, fără a şti, desigur, acest lucru.
La scrisoarea de care aminteam mai sus erau anexate două documente: primul era anunţul apariţiei unei viitoare cărţi (care nu a apărut niciodată, de altfel), iar cel de-al doilea, un certificat de sănătate psihică!
Symnes a folosit timpul dintre anii 1818 (când expediase scrisorile) şi anul când încetează din viaţă ţinând conferinţe despre teoria sa. Deşi vorbea mai mult despre Pământ şi despre minunile ce s-ar putea găsi în interiorul său, el susţinea că şi celelalte planete trebuie să fie construite după acelaşi plan, deoarece sferele goale, concentrice, ar fi fost forma naturală pe care materia o ia de la sine. Este un fapt istoric că guvernul de atunci al Rusiei, care se gândea la organizarea unei expediţii în Siberia răsăriteană, i-a oferit lui Symnes un post în cadrul viitoarei expediţii. Americanul a murit însă înainte ca expediţia să fie organizată şi se pare că planul a fost abandonat şi din alte motive.
În 1870, un alt american, Cyrus Rees Teed, de profesie medic, declară, la rândul său, că Pământul este gol înăuntru. Teed era un spirit de mare erudiţie, specializat în studiul literaturii alchimice. După cum declară în 1869, pe când lucra în laborator şi medita la cartea lui Isaia, avusese o iluminare: înţelesese că locuim nu PE Pământ, ci ÎN interiorul lui. Această viziune dădea credit unor vechi legende, aşa încât nu i-a fost greu să întemeieze o nouă religie numită Koreshism.
,,Soarele, Luna, planetele şi stelele nu sunt corpuri mari, precum s-a crezut până acum, ci nişte focalizări ale forţei…”, susţinea Teed, care a decedat în 1908, după ce a anunţat că nu-i va intra cadavrul în putrefacţie. După numai două zile însă, adepţii lui au trebuit să îl îngroape. Această idee a Pământului gol în interior se leagă de o tradiţie ce poate fi regăsită în toate epocile şi pretutindeni.
sursa: newsconspy.wordpress.com
