„Trei sute de ani nu au existat, în realitate, niciodată”, afirmă Herbert Illig, doctor în litere şi cercetător independent din München. Împreună cu colegul său, Hans-Ulrich Niemitz, profesor la Leipzig, specialist în istoria tehnicii, el pledează pentru o rescriere a istoriei, scrie ziarul „Die Tageszeltung” din Berlin. Amândoi susţin sus şi tare aceeaşi idee: Evul Mediu Superior – care acoperă perioada cuprinsă între anii 600 şi 900 – ar fi o pură invenţie.
Cei doi cercetători vor cu orice preţ să denunţe „scandalul cronicarilor”. La Berlin, ei conduc grupul de lucru „istoria tehnicii”, a Asociaţiei Inginerilor Cercetători. Lui Niemitz şi lui Illig le-au trebuit cinci ani pentru a descoperi „indicii” asupra acestei perioade-fantomă.
Primul a fost corecţia adusă calendarului în secolul al XVI-lea, de Papa Gregorian al XIII-lea. Calendarul iulian al lui Cezar (adoptat în anul 45 î.e.n) integra prea multe „zile intercalate” de-a lungul anilor şi era cum mult în întârziere faţă de astre. Dar, conform opiniei domnului Illig, şeful bisericii ar fi trebuit să suprime treisprezece zile, nu zece. Concluzie: Gregorian nu a domnit în jurul anului 1580, ci cu trei sute de ani mai devreme.
În acelaşi timp, istoria se loveşte de numeroase enigme referitoare la ceea ce istoricii au numit „obscurul Ev Mediu Superior”. „Nu dispunem deloc de surse scrise, iar datările puţinelor descoperiri arheologice sunt imprecise”, spun ei. La Frankfurt pe Main, de exemplu, nu există nici o dovadă istorică scrisă pentru perioada 650 – 910. Nu se explică cum monumentele celebre au putut fi construite într-o epocă în care meşteşugăria nu stăpânea tehnicile necesare.
Luând ca exemplu unul din celebrele monumente ale Evului Mediu, Capela Palatină din Aix-la-Chapelle, cei doi istorici au relevat douăzeci şi patru de „anacronisme”. Celebra cupolă a bisericii este construită din piatră, în timp ce toate celelalte clădiri datate din aceeaşi epocă sunt din lemn. Porţile din bronz turnat denotă stăpânirea perfectă a unei tehnici ce a cunoscut apogeul abia câteva secole mai târziu. Pe scurt, „Capela Palatină a sosit prea devreme pentru epoca sa”, afirmă Heribert Illig. Din punctul său de vedere, ea nu a fost construită în jurul anului 800, ci în jurul anului 1100.
Niemitz şi Illig aduc un argument destul de solid în favoarea teoriei lor. Împăratul Otto al III-lea, care a domnit în jurul anilor 700, dorea să treacă „pragul” anului 1000. El a avansat, deci, calendarul cu 300 de ani, pentru el aceasta reprezentând un enorm avantaj ideologic. Otto trebuia să apară în faţa contemporanilor săi ca un suveran care introducea trecerea la perioada celei de „a şaptea zile”, în acord cu anumite teorii creştine. În concepţia de atunci, aceasta începea odată cu noul mileniu şi deschidea perioada de o mie de ani, care conducea la Ziua Judecăţii de Apoi.
După schimbarea datei, Otto şi cronicarii săi s-au lovit, cum era firesc, de următoarea problemă: Cum să umple cei trei sute de ani? Ei au început să emită, retrospectiv, monede cu personaje care nu au existat şi despre care, evident, nu există astfel de dovezi. Astfel se explică faptul că împăratul Carol cel Mare nu a existat niciodată. Sau cel puţin aşa afirmă Illig şi Niemitz.
sursa: dantanasescu.ro
