Noua rachetă Satan 2 are în mare măsură aceleaşi capacităţi ca Satan: ambele rachete pot atinge coastele de est şi vest ale Statelor Unite, ambele pot călători câteva mile într-o singură secundă, de câteva ori mai rapid decât viteza sunetului, şi ambele pot transporta mai multe focoase cu ţintă independentă.
Ambele rachete folosesc, de asemenea, un amestec de combustibil lichid, o, configuraţie mai volatilă şi mai puţin stabilă decât armele preferate Statelor Unite, cu combustibil solid.
Niciuna dintre aceste rachete nu poate fi oprită de sistemul de apărare anti-rachetă al Statelor Unite. Numai că, odată cu introducerea Satan 2, partea electronică, direcţionarea şi fiabilitatea se vor îmbunătăţi în mod semnificativ faţă de prima rachetă.
Potrivit lui Jeffrey Lewis, expert american în controlul armelor de la Institutul Middlebury de Studii Internaţionale din Monterey, cea mai nouă rachetă a Rusiei nu doar că ameninţă stabilitatea internaţională, ci este în sine instabilă. „Ruşii iubesc combustibil lichid atât de mult”, a spus Lewis într-un interviu cu Business Insider. „În Statele Unite, noi nu gândim că rachetele alimentate cu lichide sunt o idee grozavă. Sunt periculoase”, a spus Lewis, explicând că una dintre ele „a explodat în Arkansas şi a distrus partea de sus a unui siloz, aruncând focosul la mare distanţă”, aproape provocând un dezastru.
De ce preferă atunci ruşii acest tip de combustibil periculos? „Avantajul este că pot pune o grămadă de focoase pe ele”, a răspuns Lewis. Într-adevăr, având mai multe bombe atomice pe o singură rachetă face ca arsenalul nuclear al Rusiei să devină foarte puternic, dar, de asemenea, destabilizator.
„Dacă pui toate ouăle într-un singur coş (arme pe o rachetă – n.r.), acesta devine o ţintă foarte tentantă. Adică Statele Unite îşi vor arunca rachetele asupra multor alte rachete”, a spus Lewis. SUA îşi plasează arsenalul nuclear la bordul a numeroase rachete individuale împrăştiate în mai multe baze şi platforme.
Potrivit lui Lewis, „ruşii sunt teribili cu submarinele (pentru lansarea de rachete nucleare – n.r.), astfel că plasează rachete pe uscat şi se concentrează pe rachete balistice intercontinentale (ICMB)”
Lewis sugerează că noua rachetă, cu îmbunătăţiri limitate aduse vechiului sistem, nu poate fi în întregime o mişcare strategică, însă poate fi una birocratică. Potrivit lui, Rusia ar fi putut profita de oportunitatea de a se lăuda cu puterea sa nucleară într-un moment de tensiuni de vârf cu Occidentul.
Aşa că în timp ce cele mai noi arme nucleare din Rusia au un potenţial ofensiv absurd, diabolic, ele cer o atenţie constantă şi protecţie. Aşadar actorii care doresc să combată din arsenalul nuclear al Rusiei au mai puţine rachete pentru care să îşi facă griji. Însă pentru ruşii care doresc să menţină arsenalul nuclear, Moscova are acum rachete periculoase alimentate cu lichid, ce presupun o întreţinere costisitoare în deceniile viitoare.
sursa: adevarul.ro
