După ce timp de secole oamenii au mâncat grăsime animală, de câteva decenii uleiul de palmier este omniprezent în farfuriile noastre. Se pare că această „invazie” are la bază doar costurile, acesta nefiind şi un produs bun pentru organism. Uleiul de palmier este lider mondial la consum, fiind prezent în foarte multe produse cum sunt margarina, biscuiţii, cerealele pentru micul de dejun, îngheţata, dulciurile, săpunul, cosmeticele şi multe alte produse, sub denumirea de „ulei vegetal”. Se găseşte şi în magazine, la bidoane de 2-3 litri, fiind preferat uleiului clasic fiindcă este mai ieftin. Uleiul de palmier se mai foloseşte şi pe post de combustibil alternativ în industria transportului.
Costurile producţiei uleiului de palmier sunt mai mici decât în alte cazuri, după cum se poate observa. Randamentul la hectar este de câteva ori mai mare faţă de alte plante. Astfel, pentru a obţine 10 tone de ulei e nevoie de 1,2 hectare de palmieri, 6 hectare de răpiţă sau floarea soarelui şi 8 hectare de măslini. Nimic mai simplu!
Conform Mihaelei Bilic, un reputat nutriţionist, uleiul de palmier nu este chiar bun pentru consumul alimentar. Deşi este vegetal, este mai bogat în grăsimi saturate decât untul sau alte grăsimi de origine animală. Uleiul de palmier conţine un acid gras numit palmitic. Faceţi o comparaţie: untul are 30% acid palmitic, carnea roşie 20% în timp ce uleiul de palmier conţine 45%! Uleiul de palmier este de asemenea foarte bogat în acizi de tip Omega 6 a căror prezenţă în organismul uman duce la artrită şi chiar cancer de prostată şi cancer mamar.
Ceea ce urmează mai jos vă va face să vă gândiţi dacă vreodată veţi mai cumpăra produse care conţin ulei de palmier. Producţia uleiului de palmier este o adevărată catastrofă ecologică.
Palmierul este originar din vestul Africii, unde era cultivat în mod tradiţional pentru hrană, fibre vegetale şi în scop medical. Datorită creşterii cererii de ulei de palmier care s-a intensificat începând cu anul 1970, cultivarea palmierului a început să se facă pe scară largă.
Principalele ţări care produc astăzi ulei de palmier sunt Malaiezia şi Indonezia, unde se concentrează 86% din producţia mondială. Din acest motiv au fost distruse 3,5 milioane de hectare de păduri în ultimii 15 ani.
Insulele Borneo şi Sumatra sunt printre regiunile cu cea mai mare biodiversitate de pe planetă, dar şi cel mai grav afectate de defrişări în favoarea palmierilor de ulei. Aici cresc peste 20.000 specii de plante, 3.000 specii de arbori şi se întâlnesc circa 300.000 specii de animale. Printre animalele aflate pe cale de dispariţie sunt urangutanii.
Astăzi, aproape 200 de urangutani mai trăiesc în Indonezia, după ce habitatul lor natural a fost distrus în proporţie de 90% în ultimii 20 de ani. Urangutanul este considerat de către producători a fi un dăunător al industriei uleiului de palmier, în acelaşi mod în care gândacul de Colorado este considerat a fi un dăunator de către producătorii de cartofi.
Din acest motiv muncitorilor li se spune că nimic nu trebuie să le stea în cale. Astfel, s-a ajuns la situaţii în care urangutanii sunt călcaţi de excavatoare, bătuţi până la moarte, îngropaţi de vii sau incendiaţi.
Peste 2.000 de urangutani au murit ca urmare a defrişărilor cauzate de industria uleiului de palmier în ultimele două decenii.
Specialişti sunt de părere că, dacă vor continua defrişările, în următorii ani, urangutanii vor dispărea cu totul din aceste insule, cândva adevărate paradisuri.
În Indonezia şi Malaezia, defrişările se fac prin ardere. În anul 2012, autorităţile din cele două ţări au declarat ilegale defrişările prin ardere, dar producătorii de ulei de palmieri continuă să defrişeze în acelaşi mod fără ca cineva să ia vreo măsură.
Terenul este apoi curăţat complet şi nivelat pentru a face loc noilor plantaţii de palmieri. Urmează exploatarea acestor plantaţii. Populaţiile locale sunt angajate pe sume derizorii să cureţe, să cultive şi să recolteze seminţele din care se produce uleiul.
Un alt aspect care trebuie menţionat este că plantarea palmierilor de ulei seacă solul respectiv de nutrienţi şi minerale încât acolo nu mai poate creşte nici măcar iarbă.
Sursa: Facebook Mihaela Bilic, Descopera.ro, www.greenpeace.org, e-dimineata.ro, news.mongabay.com
