Un credincios si un ateu se intalnesc pe strada si incep sa discute. Credinciosul vorbeste despre binefacerile pe care Dumnezeu i le face zilnic, iar ateul despre realitatea palpabila pe care el se bazeaza si ca vede totul numai prin prisma ochilor. La un moment dat ateul il intreaba pe credincios:
A: -esti atat de convins de existenta lui Dumnezeu, dar ai reusit sa-L vezi in realitate vreo data?
C: -il vad zilnic prin binefacerile pe care El mi le face.
A: -da, am inteles acest lucru, dar sa-L vezi in realitate, sa-L atingi, ai reusit? Vreau sa-l vad si eu pe Dumnezeu si atunci cred!
C: -uita-te putin in directia aceea!
A: -unde?
C: -acolo!
A: -spre soare?
C: -da, spre soare!
A: -dar nu pot, ma dor ochii!
C: -pai… daca tu nu te poti uita la soare, crezi ca-l poti vedea cu ochii acestia pe cel care la creat? Pe Dumnezeu il putem vedea doar cu ochii mintii, iar acestia incep sa vada doar dupa ce traim in pace, iubire, postire si rugaciune.
Ateul ramane inmarmurit si pleaca mai departe cu capul in jos fara a mai rosti vreun cuvant.
