1000 tone de aur! Misterul din jurul comorii dacilor. Dovezi istorice

Cu 1.600 de ani in urma, istoricul Dio Cassius a notat:

„Se gasira si comorile lui Decebal, cu toate ca erau ascunse sub apa raului Sargetia… Caci Decebal, prin mijlocul captivilor lui, abatu raul, sapa albia lui si punand intransa mult aur si argint, precum si alte lucruri de mare pret si care puteau suferi umezeala, puse peste ele pietre si gramadi pamant; dupa aceea aduse din nou raul in albia lui, iar in pesteri, tot cu ajutorul acelor captivi, ascunse vesmintele si alte lucruri de felul acesta. Dupa ce facu acestea, el ucise pe captivi, ca sa nu spuna nimanui nimic. Dar Bicilis, un sot de-al lui, care stia ce se lucrase, fu prins si dadu pe fata toate acestea…”.

Relatarea a fost scrisa  la 200 de ani dupa cel de-al doilea razboi daco-roman. Nu se stie daca ele reprezinta adevarul istoric, dar o realitate a ramas: dupa acel razboi, imperiul si-a refacut finantele si  un an  cetatenii Romei au fost scutiti de impozit. Timp de 123  Traian a organizat sarbatori la Roma si a construit o serie de edificii marete.  Pe baza documentelor existente cercetatorii au evaluat la 165 de tone aur si 330 tone argint prada luata de Traian din Dacia.

Dar oare acesta era tot aurul stramosilor nostri? Unii oameni de stiinta, evaluand productia de aur din Muntii Apuseni la 15-20 tone/an (exploatarea era intensa si straveche, sa nu uitam ca aur din minele de langa Brad s-au gasit si in tezaurele antice din piramidele egiptene, fapt demonstrat prin analize chimice), au estimat stocul de metal galben acumulat de daci la circa 1.000 tone! Atunci unde este restul? In mod sigur Decebal nu a ascuns tot tezaurul in acelasi loc. Era un strateg prea bun ca sa faca o asemenea gresala.

In plus, sa nu uitam ca  fiecare tarabostes avea averea lui. Si sa nu uitam ca exploatari aurifere erau si in alte zone ale Daciei, cum ar fi Ocna de Fier, in Banat. Unde poate fi acel aur?

Chemarea aurului dacic 

Din cand in cand, aurul dacic a tramis cate un „semnal. In secolul XVI, la varsarea Streiului in Mures, un pescar a scos de pe fundul apei cateva monede de aur. Mai sus, intr-o bolta zidita, a gasit 40.000 galbeni si bucati de aur nativ. Unul dintre beneficiarii comorii a incercat sa vanda cate ceva la Alba Iulia, dar a aflat cardinalul Martinuzzi, care, prin mijloace „specifice” a recuperat totul, in urma unor cercetari intense in apa raului el rotunjindu-si tezaurul.

Cardinalul a inceput sa cheltuie fara socoteala, construind un castel la Vintu de Jos si cumparand cu nemiluita cai, bijuterii si alte obiecte de lux, atragand astfel atentia asupra lui. Drept urmare, imparatul Ferdinand de Habsburg l-a tramis in zona pe generalul Castaldo, care l-a lichidat pe Martinuzzi, dar nu a mai gasit decat 2.000 de monede de aur. Un cronicar povestea ca la Gherla, un alt domeniu al lui Martinuzzi, s-au gasit 1.600 kg. aur nativ si 250.000 florini.

Cronicile moldovenesti vorbesc de niste butoaie cu monede vechi de aur aflate in posesia domnitorului Petru Rares al Moldovei. La 1716, un clujean pe nume Pavel Varga, imbogatit brusc, lasa un testament in care pomenea de o mare comoara din care luase ceva, restul, care ar fi putut imbogati toata populatia Transilvaniei, ramanand ascuns.

Pe la 1800, copilul unui taran a gasit 264 monede de aur pe Dealul Aninesului. In 1804, un preot din Valcele a descoperit la radacina unui fag batran 400 de monede dacice tip „koson”. Ulterior, in aceeasi vara, s-au mai gasit 35, respectiv 987 monede de acelasi tip. In 1970, un lucrator a gasit o moneda tip „koson” (nume care se presupune a proveni de la regele Cotiso, ceea ce ar confirma vechimea si acumularile din tezaurul dac) in zona sanctuarelor de la Sarmisegetuza.

Bicilis – un tradator devotat regelui si tarii sale 

Enigmele raman. Daca evaluarea la 1.000 tone a tezaurului dacilor este macar aproximativ reala, inseamna ca romanii au mai fost pacaliti o data de inteleptul Decebal, chiar si dupa moarte. Bicilis jucand,  rolul de „pion otravit” trebuia sa indeparteze cercetarile romanilor de la cautarea adevaratei comori… Multi istorici s-au intrebat de ce Decebal avea incredere intr-un om care nu numai ca se dovedise  nevrednic de cinstea care i se facea, dar care si complotase impotriva regelui sau. Care dorea sa-l inlocuiasca pe Decebal si chiar sa-i ia locul.

Dar,  ca sa-si poata construi razbunarea impotriva romanilor, ca sa poata ascunde comoara stramosilor sai, Decebal avea nevoie de un om  care era spionul dusmanilor si care se bucura de credibilitate in fata acestora. Chiar daca o parte din aur a fost ingropata in albia Streiului, restul poate fi oriunde in arealul fostului regat dacic, zona cetatilor de langa Orastie fiind cea mai „fierbinte”.  Sa nu uitam ca toata zona montana dintre Olt si Tara Hategului, probabil chiar si Masivul Godeanu, era un spatiu strategic, cu drumuri de culme si cu cetati la gura vailor.

Daca mai adaugam si zona asezarilor si a exploatarilor aurifere din Munti Apuseni si Munceii Dognecei, aria de cautare se mareste, la fel si sansele de a se mai gasi ceva si doar norocul sau eroziunea naturala pot aduce ceva nou… Poate ca Zamolxis, zeul dacilor si stapanul a tot ceea ce era pe pamant si sub pamant, pazeste comoara dacilor pentru ziua cand  urmasii lui Decebal vor fi iar stapani in tara lor.

sursa: secretelefemeilor.ro