Connect with us

Hi, what are you looking for?

Dezvăluiri

Care sunt implicațiile spirituale ale ghicitului, horoscopului și ale prezicerii viitorului

ghicitul

Cunoaşterea viitorului este cu siguranţă posibilă. Există două feluri de a şti ce se va întîmpla: prezicerea, cunoaşterea prin firePrezicerea se caracterizează prin faptul că cineva care se află într-un anumit punct în timp vede ce se va întîmpla într-un moment la care încă nu a ajuns.

Această prezicere nu se poate face decît printr-o singură metodă: cunoscînd bine anumite fapte şi comportamente şi fiind în stare de a realiza conexiuni între ele, se poate înţelege ce anume se va întîmpla la un moment dat în viitor. Cele mai simple exemple:  pentru că Nicuşor pleacă la şcoală în fiecare zi la ora 07:30, prezic faptul că mîine va pleca la şcoală tot la 07:30. Sau, văd că sora lui este înnebunită după vioară şi repetă ore şi ore în fiecare zi. Deci ştiind lucrul acesta, pot prezice că ea va deveni o mare violonistă.

Există softuri ultraperformante care pot să prezică ce anume vei alege să faci într-o anumită zi, înainte ca tu să decizi lucrul acela. Aceleaşi softuri pot prezice mişcări sociale, diferite tendinţe, fără a mai fi nevoie de tot felul de sondaje de opinii, de studii sociale, probabilistice etc. Desigur, previziunile meteo sînt tot o formă de a prezice viitorul, folosind aceeaşi metodă.

Omului îi este îngăduit să ştie ce se va întîmpla. Însuşi Hristos ne îndeamnă să vedem semnele şi să le înţelegem ca fiind prevestirea unor evenimente viitoare. De altfel, fără o minimă proiecţie în viitor, omul nu poate să existe, nu poate să înainteze în timp.

Aceste tipuri de a vedea viitorul sînt totuşi aproximative. Chiar şi cele mai performante predicţii sînt limitate mult de necunoaşterea a unei multimi de fapte, împrejurări şi conexiuni. Ca să înţelegem cam cît de aproximative sînt aceste predicţii, putem compara volumul cunoaşterii umane cu volumul informaţiei reale existente în Univers şi în afara lui. Prima este infimă, a doua este pentru om incomprehensibil de mare.

Un al doilea mod de a şti viitorul nu este prezicerea lui, ci cunoaşterea lui prin fire. Există doar o categorie de fiinţe care ştiu viitorul, pentru că îl văd în virtutea unei trăsături foarte speciale: trăirea în afara timpului. Cel care trăieşte în afara timpului poate vedea „în acelaşi timp” ca în palmă trecutul, prezentul şi viitorul. Şi cine trăieşte în afara timpului? Dumnezeu şi toţi locuitorii raiului. Într-o anumită măsură şi oamenii sfinţi care trăiesc pe pămînt.

Putem bănui pe bună dreptate şi faptul că diavolul şi cetele lui sînt în afara timpului. Aceasta pentru că reşedinţa lui este sub semnul veşniciei (iadul este etern). Dar diavolul are limitări. Dacă ne gîndim din punct de vedere spaţial, el are acces pe pămînt şi în iad. Dar şi pe pămînt este limitat de corpurile care poartă marca sfinţeniei. Astfel, putem înţelege că şi temporal este limitat. În ce sens? În sensul că are acces prin natura sa la evenimentele viitoare, dar numai la cele care ţin de puterea, înţelegerea şi controlul lui (deci cele drăceşti).
De exemplu, el ştie sigur că baba Maria o va determina pe Floarea să facă un avort. Mai ştie, pentru că vede clar din afara timpului, că Ion va face avere. Asta pentru că el este cel care controlează situaţia. Dar dacă intervine un eveniment necontrolat de diavol, cum ar fi un accident prin care este curmată viaţa babei Maria, atunci Floarea cel mai probabil nu va avorta. De asemenea, dacă Ion se trezeşte la realitate şi nu mai face afaceri necurate, previziunile diavolului despre îmbogăţire nu se mai realizează.

În privinţa vederii viitorului, în timp ce diavolul este limitat la ceea ce este rău, Dumnezeu nu are asemenea limite. Se ştie că Hristos deţine cheile iadului. Poate intra şi ieşi de acolo cînd voieşte. Cunoaşterea Lui nu este limitată nici spaţial, nici temporal.

Cunoaşterea diavolului în privinţa viitorului este limitată. Dar pe el oamenii nu îl întreabă numai în legătură cu lucruri pe care le ştie, ci şi în legătură cu lucruri necunoscute de el. În asemenea situaţii pur şi simplu îşi dă cu presupusul. Adică ghiceşte. Ghicitul poate fi considerat o a treia formă de a spune viitorul, dar şi cea mai aproximativă, supunîndu-se în mare parte legilor probabilităţii. Această metodă este folosită şi de oameni, ca de exemplu de ţigănci, care se străduiesc cum pot ele mai bine să “găcească”.

Clasificarea posibilităţilor de a vedea viitorul ar fi aceasta:

Omul:
– prezice
– ghiceşte

Diavolul:
– prezice
– ghiceşte
– vede

Dumnezeu:
– vede

Între tehnicile de predicţie, astrologia are un rol special. Ea este preferata tuturor păturilor sociale. Sînt mulţi care nu îşi încep ziua fără să audă prezicerea de rigoare. Fie şi din amuzament. Unul din lucrurile care fac astrologia mai deosebită este credinţa populară că ea este de fapt o ştiinţă. Aceasta este, însă, o confuzie.

Iată care este definiţia ştiinţei în general: O ramură de cunoaştere sau de studiu care se ocupă cu un ansamblu de fapte sau adevăruri aranjate sistematic, confirmînd funcţionalitatea legilor generale. Pentru mai multe amănunte despre caracterele ştiinţei în general, se poate studia această pagină de internet.

Dacă luăm astrologia la puricat, constatăm cu nu are nici în clin nici în mînecă cu ştiinţa. Nu este ştiinţă şi nu poate fi. Are, însă, o legătură cu ştiinţa. Iată care este aceasta: ea pleacă de la idea că mişcarea planetelor influenţează totul în acelaşi fel în care luna influenţează mareele şi dispoziţia oamenilor. Acesta este un lucru real, demonstrabil. Dar de aici şi pînă la a prezice viitorul mai e ceva de mers. Iată de ce. Cei care plecînd la drum cu un simplu adevăr ştiinţific, ajung să facă preziceri, pun la temelie următoarele premise:

  • Prezicătorii cunosc nu  numai toţi factorii astronomici, dar şi absolut toţi ceilalţi factorii fizico-chimici, energetici, harici, voliţionali sau de altă natură care ar putea influenţa decisiv viitorul unui om, în concluzie ar avea precizie şi autoritate de-a dreptul atotvăzătoare, deci divină, în predicţiile lor, într-un domeniu cu un număr practic infinit de variabile. O asemenea pretenţie este luciferică. Reducînd mult proporţiile, e ca în cazul predicţiilor meteo care eşuează lamentabil pentru simplul fapt că meteorologul nu a luat în calcul de exemplu influenţa Soarelui asupra climei. Dacă un domeniu relativ simplu, cum e cel meteo, e atît de greu de stăpînit, cum se poate să se creadă că omul însuşi poate fi desluşit, cu toate ale sale?
  • Predicţiile astrologice oferă o imagine naturalistă a lumii, care pentru a se adeveri, presupune în mod necesar ca doi factori să fie excluşi din ecuaţie: libertatea omului şi Dumnezeu. E ca atunci cînd prognoza meteo spune că mîine va fi soare, dar în ciuda predicţiilor foarte corect realizate de meteorologi, pe baza datelor studiate, Dumnezeu intervine şi, pentru un anumit scop, face să plouă. Deci predicţia astrologică îi oferă omului informaţia cum va fi în zilele următoare, în condiţiile în care Dumnezeu nu intervine în viaţa lui. Deci predicţia este valabilă numai dacă omul este în perioada respectivă în mîna diavolului.

A prevedea astfel viitorul înseamnă să ne punem acest viitor proaspăt dezvăluit nouă în puterea şi grija necuratului.

Aşadar, sursele de predicţie în astrologie sînt două:

  • Omul şi calculele lui, însă un om care Îl exclude pe Dumnezeu din ecuaţie
  • Diavolul

De altfel, una din marile pasiuni ale diavolului este încercarea de a vedea viitorul. Ceea ce îţi place ţie, încerci să împarţi şi cu cei pe care tu îi iubeşti, nu? Iar diavolul ne iubeşte peste măsură. Adepţii horoscopului îi întorc dragostea şi îi sînt recunoscători.

Există horoscoape “pentru proşti”, făcute în serie şi difuzate dimineaţa  la radio. Există horoscoape “pentru oameni deştepţi”, făcute pe baza unor calcule astrologice complicate şi precise. Diferenţa dintre ele este aceasta: primele sînt de esenţă drăcească “moale”, celelalte sînt de esenţă drăcească “tare”.

A şti cu adevărat viitorul nu se poate, decît dacă vrea Dumnezeu şi numai printr-un om cu adevărat sfînt. Icoanele şi crucile din dotarea prezicătorilor sau credinţa lor în Dumnezeu nu ţin loc de sfinţenie. A fi sfînt înseamnă a fi intangibil, înseamnă că diavolul nu are acces la tine, pentru a interveni în gîndurile tale şi a-ţi oferi informaţii (ceea ce el abia aşteaptă să facă, în ciuda opoziţiei lui Dumnezeu, care ştie că nu e bine ca omul să cunoască prea multe). Deci dacă ştii cu adevarat viitorul, îl ştii fie de la de la Dumnezeu, cu condiţia să fii sfînt, fie de la demon.

Mulţi devin dependenţi de predicţii, spunînd că ele s-au dovedit a fi reale. Şi de multe ori chiar sînt reale. Dar să nu uităm că şi diavolul e real.

A şti viitorul în afara cunoaşterii îngăduite oamenilor, prin orice fel de mijloace, înseamnă a face alegerea la care ne predispune diavolul şi pe care el ne-o recomandă. Dacă ar fi o alegere bună, desigur că diavolul nu ar fi văzut-o, prin firea sa, sau dacă ar fi aflat-o prin metoda prezicerii, nu ne-ar spune-o. Şi chiar dacă ne-ar spune-o, mai este atunci ea alegere cu adevărat? Adică omul mai are libertate? Dacă omul nu are libertate, nu poate să-L cunoască pe Dumnezeu. De ce? Pentru că omul, prin firea lui căzută, nu este liber. Iar ca să-L cunoască pe Dumnezeu nu poate decît printr-un act de libertate. Deci oricum ai lua-o, nu e o idee bună să ştii viitorul.

De asemenea, a afla viitorul poate însemna a te autoprograma prin sugestie pentru o anumită linie. Este  practic profeţia care se autoîmplineşte, cunoscută şi în psihologie. De fapt, e vorba despre o profeţie falsă, dar care devine reală prin autosugestia omului şi cu ajutorul diavolului, care are tot interesul să facă orice numai ca nu care cumva lumea să nu mai creadă în cuvintele lui.

Ne poate oferi cunoaşterea viitorului siguranţă? Bineînţeles. De aceea ne-a şi fost dată. De exemplu, mă simt mai bine să ştiu dacă mîine va ploua sau nu, dat fiind că am de făcut ceva important în aer liber. Şi cunoaşterea luciferică a viitorului oferă siguranţă. Este un lucru firesc. Dar în tranzacţiile pe care le aranjăm cu diavolul, trebuie să înţelegem că pentru orice serviciu ne face, acesta nu vrea nimic în schimb decît sufletul nostru. Îl cere, îl cere mereu. Ne dăm sufletul pentru un vas de linte? Nu este suficientă linte în grădinile lui Dumnezeu? Oare nu a făcut El lintea, dacă asta vrem?

Într-un film american despre naşterea lui Hristos există o imagine demnă de gîndirea sfinţilor: magii de la Răsărit, cei care au citit în stele despre Naşterea unui Împărat, au venit la El cu un scop precis: ca să pună la picioarele Lui, printre altele, darul magiei şi al previziunii, căci ele aparţineau de drept Stăpînului. A venit Stăpînul şi El este acum suveran peste ele.

În ziua de astăzi, cine Îl recunoaşte pe Stăpîn lasă aceste daruri acolo unde le-au aşezat magii acum două mii de ani.

sursa: filida

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Actualitate

O tanara doctorita relateaza dramele prin care trec rezidentii din spitale. „Nu ne-a tras nimeni de maneca sa ne spuna cat de batjocoriti o...

Generale

Daniela Ciurea este asistentă în Timișoara, la Clinica de Chirurgie Vasculară a Spitalului Județean. Lucrează cu drag aici, dar a încercat să-și facă un...

Dezvăluiri

Fără îndoială că momentul 1968 nu trebuie uitat. A fost un moment de cotitură pentru România socialistă, unul care ne-ar fi putut costa independența...

Sănătate

Potrivit sanatate.findtalk.biz, Vigantolul, asa-zisa vitamina D nu este o vitamina ci este un hormon care duce la calcifieri necontrolate in organism, la rahitism, la dereglarea...

Copyright © 2020 ZoxPress Theme. Theme by MVP Themes, powered by WordPress.