foto: БНР
Cuvântul vine din limba slavă și poate fi tradus în mai multe forme, apropiate una de cealaltă:
1. „Dumnezeu să(-ţi) ierte păcatele”
2. „Dumnezeu să-i ierte pe cei răposați”
3. „Să fie bine primit” sau „Să primească Dumnezeu”.
Oricare ar fi înțelesul pe care l-am lua în considerare, cuvântul „bogdaproste” ne trimite cu gândul la iubirea lui Dumnezeu și e o formă de recunoștință pe care o arătăm pentru cei ce oferă o milostenie pentru sufletul cuiva, chemându-L pe Dumnezeu ca martor la respectivul act de milostenie și rugându-L totodată să îl răsplătească.
Nu îmi dau seama la ce alte situații faceți referire, în afară de acelea în care primești ceva de pomană sau cineva îți oferă sau chiar te ajută cu ceva însă, dacă avem în vedere faptul că înseamnă și „Să fie primit” sau „Să primească Dumnezeu”, nu văd nici o problemă în a fi folosit, cu toată buna- cuviință, fără a abuza de el sau a-l bagateliza.
Bogdaproste -interj. Cuvânt cu care se mulţumeşte pentru ceva primit de pomană şi care înseamnă „Dumnezeu să(-ţi) ierte păcatele”; nu există în limba franceză niciun echivalent, în primul rând datorită nedezvoltării practicilor ritualice ale datului de pomană pentru sufletele celor adormiţi.
Am putea aproxima printr-o formulă de mulţumire care să conţină numele lui Dumnezeu, ca spre exemplu: Dieu soit loué! Bogdaproste n’a pas d’équivalent, me semble-t-il. Peut-être, „Dieu soit loué”. CED.
Un oarecare om bogat slujea cu mare osârdie, împreună cu toată casa lui, oaspeţilor, căci în fiecare zi aducea străini la masa sa. Şi într-o zi a venit un străin, împreună cu mulţi alţii, şi l-a dus şi pe acesta la masa sa. Însă când a vrut, după obiceiul smereniei sale, să-i toarne apă pe mâinile lui şi s-a întors să ia ibricul cu apă, îndată nu l-a mai văzut pe acela, pe ale cărui mâini voia să toarne apa. Şi, făcându-se lucrul acesta, se mira omul singur întru sine.
Dar în noaptea aceea, i-a zis lui Domnul, în vis: „În celelalte zile M-ai primit prin fraţii mei mai mici, iar în ziua de ieri pe Mine Însumi M-ai primit. Deci, la Judecata cea viitoare, se va zice ție: Cele ce ați făcut unuia din aceştia mai mici ai Mei, acelea Mie le-aţi făcut.”
Iată, dar, mai înainte de judecată, că Domnul arată că atunci când este primit prin fraţii Lui mai mici, atunci ne socoteşte pe noi ca pe cei ce-L primesc pe El însuşi. Şi noi, dar, să nu ne lenevim spre primirea de străini.
Socotiţi, fraţilor, cât de mare este lucrul primirii de străini. La mesele voastre, pe Hristos primiţi-L, ca şi voi să fiţi primiţi de El la ospăţul cel veşnic. Daţi acum străinului Hristos, la primirea de străini, ca şi El, pe voi, la ziua Judecăţii, nu ca pe nişte străini să vă ştie, ci ca pe cei apropiaţi ai Săi, în Împărăţia Sa, să vă primească. – Sfântul Grigorie, Episcopul Romei
Surse: doxologia.ro;Felicia DUMAS, Dicționar bilingv de termeni religioși ortodocși român-francez, ortodoxia.me
