Cu mila lui Dumnezeu sunt și medic și teolog și am studiat aceste fenomene ca o lucrare de licență. Am fost pacient homeopat al celui mai renumit medic homeopat din țară.
Am pățit-o rău de la acest fel de tratamente și cunosc cazuri de vătămări trupești ireversibile grave, îndrăcire și chiar moarte de pe urma tratamentului homeopat, atingându-se de cele mai multe ori mentalitatea victimei pacient deci veșnicia lui. Soția medicului de mai sus, și ea homeopată pasionată, ce se străduia să fie bună creștină, dar nu putea din cauza medicinei alternative care îi stricase vederea minții, devenind obsedată de masonerie și clevetitoare osârdnică a ierarhiei bisericești, când a încercat să se atingă de centura Sfântul Ioan Iacob Hozevitul nu a reușit, strigând: „Mă arde!” și leșinând, înjunghiind-o tocmai într-o rană de nevindecat ce o avea la picior. A murit într-un mod cum numai vrăjitorii mor, scufundată în obsesia ei masonică, sugrumată în baie de o forță nevăzută, fiind încuiată baia pe dinlăuntru.
Cu toată dragostea vă rog să vă lepădați de orice fel de medicină alternativă pentru a nu vă primejdui sănătatea trupească și mintală și mai ales viața veșnică. Vă recomand cartea de mai jos, care dezbate, cu argumentele și experiențele date chiar de homeopați, atât teoria lor științifică cât și efectele pseudo-medicale ale tratamentului homeopat, dar mai ales efectele secundare demonice, la concret. În final dă și o dezlegare ortodoxă a problemei.
Concluzia cărții: nu tot ce zboară se mănâncă, nu tot ce se numește medicină este știință, nu tot ce face bine trupului vindecă, nu tot cel ce se numește medic ortodox, are discernământ.
Nu vă riscați mântuirea pentru o vindecare falsă și părută, de fapt un confort amăgitor, ci căutați pocăința, spovedania, rugăciunea, răbdarea, mântuirea, iar dacă doriți să vă alinați suferințele mergeți la medicina științifică, experimentală, care cu multă trudă se străduiește să descopere și să folosească ceea ce a pus medical Dumnezeu în fire.
Cu alte cuvinte alergați la medicina suprafirească a asemănării, adică la Sfânta Biserică Ortodoxă, la medicina firească, adică cea din natură, a chipului, cu logica ei minunată, purtătoare de rațiuni ce-L laudă pe Domnul și fugiți ca de moarte de medicina subfirească, demonică, a grozăviei neasemănate: homeopatie, acupunctură, osteopatia ca și chiropractică, masaj bioenergetic, shiatsu, medicina holistică, radiestezie, cromoterapie, cristaloterapie, reflexoterapie, reflexologie, medicina ayurvedică, dialogism transcendental, meditația transcendentală, numărul de aur, puterea gândului, gândirea pozitivă, mișcarea de integrare spirituală în absolut MISA, urinoterapia, helioterapia, longevitate, aromoterapie, botanoterapie, presopunctură, bioenergie, magie albă, magnetoterapie, magnetism, scientologie, auditare, electropsihometru (E-metru), dianetică, engramele minții, orgonomie, spiritism, medium, credința în puteri energetice, cosmice, vrăjitorie cu calculatorul (biorezonanță) și orice altă medicină cu orice altă denumire care nu se folosește de puterile vindecătoare pe care le-a pus Dumnezeu ori în Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe ori în legile naturale fizice sau chimice (cum sunt bunele metode medicale clasice: medicamentele, plantele, fizio- și kinetoterapia).
Conflictul apare datorită faptului că homeopatia, ca și multe alte lucruri de azi, este la intersecție și nu știe încotro să o apuce. În cazul ei se află între știință (limbaj) și religie (conținut). Nu toți medicii sunt teologi și nu toți teologii sunt medici ca să înțeleagă cele prezentate de ea ca știință, dar de fapt, în realitate ritual panteist. Medicii văd efectele ei secundare, dar le ascund fiindcă nu știu că sunt manifestări demonice. Teologii aud explicațiile științifice, dar nu se amestecă zicând că este medicină, fiindcă nu își dau seama, din necunoaștere, că încalcă legile termodinamicii și, deci, manifestările ei sunt de sub fire.
CELE TREI ERORI ȘTIINȚIFICE ȘI TEOLOGICE ALE HOMEOPATIEI:
1. Diluția;
2. Dinamizarea;
3. Memoria apei.
1. Diluțiile peste numărul lui Avogadro arată cu nu mai este nici o moleculă din substanța originală în produsul final homeopat.
a. Eroarea științifică: nu se tratează cu substanțe farmaceutice ci cu granule sau siropuri goale de conținutul medicamentos;
Ca să fim mai expliciți:
Un om merge la crâșmă să bea un pahar cu vin. Cârciumarul îl convinge că dacă îi dă vin cu apă este mai răcoros. După ce bea jumătate din paharul comandat, cu vin licoros, îi completează restul cu apă. După ce mai bea jumătate, iar îi completează restul cu apă. Și face așa de încă 27 de ori. La sfârșit îl convinge pe client că i-a dat 30 de pahare de vin, din ce în ce mai răcoroase, atât de bune că nu-l îmbată, cu efect garantat de curățire al rinichilor. Nota de plată depășește desigur 1 pahar de vin și apa trecută prin apometru, e la prețul de 30 de pahare de vin, la care se adaugă și taxa pe calitățile medicale ale curei. Desigur că patronul tavernei homeopate este în halat alb, cu o mulțime de diplome de om de știință, ca să fie mai convingător.
Ceea ce în cârciumă s-ar numi hoție, în medicină se numește homeopatie. Sintetizând cele două termene avem cuvântul sugestiv hoțeopatie.
Adică, afirmația că homeopatia este un sistem de medicină fundamentat pe principiul ”Similia Similibus Curantur” (care se traduce ca „ceea ce este asemănător vindecă”) este falsă, deoarece în remedii nu mai rămâne nimic nici asemănător, nici contrar. De fapt homeopatia este tipotopatie (lb. greacă τίποτα = nimic) sau nihilopatie, având ca principiu: Ex nihilo nihil. Din nimic nu se face nimic.
Bine ar fi să fie doar atât: o excrocherie. După cum vom vedea mai jos, este mult mai grav.
b. Eroarea teologică: se crede că prin diluții succesive se ajunge la esența dumnezeiască a substanței de la care s-a pornit. Deci, cel ce ia tratament homeopat se împărtășește cu misterii panteiste, interpretate ca fiind firea lui Dumnezeu.
Așadar, după homeopați, natura este Dumnezeu, deci avem de a face cu neo păgânismul. Noi știm că doar prin Sfânta Împărtășanie ne unim cu Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, Dumnezeu-omul, prin El ne facem părtași dumnezeieștii firi, după har, neajungând dumnezei după fire, cum susțin păgânii și homeopații, prin practicile lor. Produsul homeopatic se vrea a fi un substituent și o hrană ce depășește Sfintele Taine, făcându-ne dumnezei după fire, mai mari, prin alți dumnezei după fire (remediile homeopate) mai mici.
Cu alte cuvinte, cine ia remediul Abies canadensis se împărtășește, poate fără să știe, cu zeul Abies canadensis, și la fel procedează cu celelalte remedii, într-un ritual idolatru, cu mască de tratament medical.
Așadar homeopatia ar trebui de fapt numită idolopatie sau demonopatie.
2. Dinamizarea (transmiterea de energie cu efect terapeutic remediilor) prin diferite metode.
a. Eroarea științifică: nu se poate păstra vreo energie transmisă fără a avea o sursă cuplată sau vreun suport de păstrare, izolat de mediul înconjurător. Este ca și cum ai susține că, după ce trece un curent electric printr-o sârmă, chiar și după ce ai scos-o din priză, te mai poți curenta, dacă o atingi. Pentru a mai avea curent este necesară o baterie care să-l înmagazineze sau să lași sârma în priză. În medicamentele reale energia firească este înmagazinată în substanța chimică, care, în remediile homeopate, după cum am văzut mai sus, lipsește. În orice fizioterapie aparatul este cuplat la o sursă energetică, iar în kinetoterapie mișcarea produce energia vindecătoare, fiind administrată în timpul tratamentului. În homeopatie, contrar fizicii, nu avem nici sursă, nici baterie, căci sursa ce administrează energia este omul, care însă nu este prezent, fiindcă nu dinamizează remediul în timpul administrării, ca să presupunem că ar transmite energie termică sau electrostatică, iar toate moleculele substanței active au fost evacuate. Homeopații susțin însă că transmit bioenergie care se păstrează în remedii până acestea, după lunga călătorie comercială, ajung în pântecele pacientului. Lăsând la o parte faptul că vindecarea prin bioenergie este o escrocherie, chiar și bioenergia (căldura corpului, undele electromagnetice și lucrările homeostaziei) se disipează în mediul înconjurător. Ca să iasă din impas homeopații au introdus ideea memoriei apei, care ar avea rol de baterie. Cu alte cuvinte, apa ține minte ce substanță a fost diluată în ea și această memorizare imprimă niște proprietăți speciale apei care vindecă. Fiindcă de fapt toate remediile homeopate constau nici mai mult nici mai puțin decât într-o biată rețetă, de care s-ar rușina orice gospodină începătoare: granule dulci, alcool și apă.
În ambele situații (dinamizare și memoria apei) se încalcă legea a doua a termodinamicii, exprimată prin fie echilibrul termic, fie prin entropie.
În primul caz (dinamizarea bioenergetică, neținând cont de memoria apei) este ca și cum ai lua un ibric de cafea de pe foc și ai susține că, datorită energiilor tale, îl poți lăsa pe masă să clocotească tot atâta vreme cât durează transportul de la producătorul homeopat până în pântecele pacientului. Echilibrul termic ne spune însă că în mediul ambiant ibricul ajunge, în scurtă vreme, la temperatura camerei, dacă nu i se mai administrează căldură.
După cum căldura ibricului este dată de energia din foc, așa și puterea vindecătoare administrată, susțin homeopații, este dată prin dinamizarea homeopată deoarece nu poate proveni de la substanța farmaceutică, care nu mai există (prin diluții). Însă dacă această energie ar fi firească, datorată procedurilor fizice, s-ar pierde imediat, prin echilibrul termic, după cum ne învață legea a doua a termodinamicii. Dacă ea este, însă, prezentă mai departe, după cum susțin cu insistență homeopații, înseamnă că are o sursă (un aragaz de dat în clocot) nevăzută și permanentă de energie. Care este oare aceasta?
b. Aici intervine eroarea teologică:
Caracterul veșniciei este al lui Dumnezeu, uzurpat de puterile demonice care vor să-i ia locul, mimând permanența. În primul caz este vorba de Sursa suprafirească, în al doilea de sursa subfirească.
Având în vedere că orice energie are o sursă de o raționalitate unică, ca să fie dumnezeiască trebuie să vină de la, să fie susținută de, și să ducă la Hristos, ceea ce se întâmplă în materie numai cu Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe. Dacă sursa are o cauză mincinoasă, un mijloc mincinos și o finalitate mincinoasă, fiindcă face apel la o credință greșită în cauză, în mijloace, sau finalitate este clar că această sursă este subfirească sau de la duhurile minciunii, ce vor să se substituie lui Hristos
Sursa homeopată are mincinoase toate acestea trei:
- Cauza: căci susține panteismul, prin ideea că toate remediile, de fapt, prin diluție, ajung la esența dumnezeiască a naturii;
- Mijlocul: panteist căci susține că omul poate transmite o energie vindecătoare din sine, deci este sursă dumnezeiască de sănătate;
- Finalitatea: este panteistă fiindcă susține că poate da o energie veșnică, ce se sustrage echilibrului termic, nu se supune legilor firii stricăcioase și trecătoare, ca toate celelalte metode firești.
Homeopatia lucrând, așadar, ca o religie nihilistă. Fiindcă remediile homeopate nu sunt de fapt homeopate, ci nihilopate. Cum totuși apar reacții la tratamentele homeopate (unele chiar mimând însănătoșirea) aceasta înseamnă că agenții vectori ce intervin sunt duhurile necurate. Lucrul acesta este observat experimental foarte clar din efectele secundare arătate chiar de homeopați, identice cu manifestările demonice din războiul nevăzut.
3. În al doilea caz, avem Memoria apei.
a. Eroarea științifică: Apa este o substanță simplă, una din cele patru stihii: aer, apa, foc și pământ. Structura ei chimică nu permite înmagazinarea de informații. Complexitatea diferitelor ape este datorată tocmai celorlalte substanțe care sunt dizolvate în ea, iar nu datorită diluțiilor ei până rămâne chioară.
Cu cât dorim mai multă informație, în lumea văzută, trebuie să creștem complexitatea suportului material, exemplul cel mai concret fiind moleculele de ADN și ARN. Orice substanță compusă, are în sine principiul luptei între componente, de aici al dezbinării și deci al descompunerii. Materia lăsată fără suportul ei susținător tinde să se simplifice, să se omogenizeze, să se descompună iar în cele patru stihii. De aceea este valabilă și aici legea echilibrului termic, existând o legea a doua a termodinamicii exprimată prin informație sau entropie. Ca să crești informația sau să o păstrezi trebuie să înmagazinezi energie sau să furnizezi un suport stabil și complex, la fel ca și la căldură. Nu poți păstra informația fără a o susține, sau rău, reducând-o prin pierderea suportului până la nimicire.
Dacă vrem să păstrăm fotografii, înregistrări audio sau video, ori documente scrise avem nevoie de curent electric și suport informațional. Cu cât este mai multă informație de păstrat trebuie să cumpărăm aparatură mai scumpă și mai complexă.
Dacă un om merge la un magazin de calculatoare și spune vânzătorului că dorește să își păstreze amintirile din toată viața, pe care vrea să le proceseze rapid, întrebând ce trebuie să cumpere, probabil că i se va recomanda un calculator scump, de ultimă generație, cu un sistem de back-up NAS, de mare capacitate, exprimată în TB. Dacă însă vânzătorul este homeopat îi va demonstra într-un limbaj foarte sofisticat IT, cu convingere călduroasă în glas și autoritate competentă științific, că e suficient un stick de date, cu condiția ca să își spargă toate CD-urile pe care le are și să elimine cât mai multe hard disk-uri din calculatorul vechi, să își ardă sursa și să le arunce rapid, cât mai are vreme, pe… apa sâmbetei. Cam așa ar suna tradus în limbaj curent memoria apei.
b. Eroarea teologică: apa, deoarece a fost binecuvântată la creație de purtarea pe deasupra ei a Sfântului Duh, este un suport al rațiunilor nevăzute, prin firea ei. Dar având mintea creată libertatea de a alege poate decide ce să imprime în apă. Ea nu poate memora material ceva, însă se imprimă nevăzut de duhul ce lucrează asupra ei, pecetluind-o. Dacă este un duh mincinos, ce dorește să susțină panteismul avem apă vrăjită sau remediu homeopat. Dacă este invocat Sfântul Duh de preotul Ortodox, prin cuvintele sale sfințite, avem aghiazmă, care nu se strică. Cei ce susțin că în homeopatie lucrează memoria apei cred, poate fără să își dea seama, că au găsit un înlocuitor de aghiazmă, care nu se strică și are puteri vindecătoare.
Dr. Alexandru Anastasiu
sursa: https://stomatologiemicroscopicadranastasiu.wordpress.com/
