Încă din copilărie începem să acumulăm experiență, din păcate negativă. Deoarece majoritatea dintre noi nu au fost învățați să lucreze constructiv cu propriile emoții, mai degrabă au fost învățați să le suprime, să simtă rușine, vinovăție şi chiar să se urască pentru ele.
Și, desigur, foarte puțini oameni înțeleg relația dintre emoțiile experimentate și tulburările somatice care au apărut după acumularea anumitor sentimente în interiorul corpului uman.
Dacă emoțiile nu vor fi “aruncate” şi nu se va lucra cu ele, atunci acestea se vor acumula şi ajungând la un anumit nivel (deoarece omul nu are un rezervor fără limită, unde poţi arunca lucrurile inutile) vor începe să se “stratifice” şi să se verse în boli, deja la nivelul corpului. Astfel, organismul încearcă să ne atragă atenția asupra acelor emoții, pe care nu ne-am permis să le conștientizăm şi să le trăim pe deplin.
Neștiind aceste legi, omul obișnuiește să creadă că bolile sunt un lucru inevitabil, se umple de pastile şi trăiește cu gândul că odată cu trecerea anilor, va avea tot mai multe boli. Acest ghem vicios poate fi descâlcit doar dintr-un singur capăt – aflând motivele emoțiilor care au condus la boală.
Pentru a avea acces la cel puțin unele informații, puteți încerca acest algoritm (exercițiu):
1. La început trebuie să te obișnuiești cu concentrarea (una dintre opțiunile meditației). Obiectul poate fi orice – o lumânare, o imagine, o floare – cu cât obiectul este mai simplu, cu atât mai bine. Scopul este de a învăța să provoci în tine și să menții o perioadă relativ îndelungată starea de “goliciune” completă, contemplare, care nu este umplută cu un text mental, “sărituri” de gânduri de la obiect la obiect. Capul trebuie să fie gol, în el nu ar trebui să existe nici cuvinte, nici imagini, nicio constatare de sentimente …
2. Când acest stadiu este însușit, poţi trece la dialog cu corpul. În acest caz, are loc “meditația asupra unui organ bolnav”. Să presupunem că ai o durere de spate. Te așezi, atingi starea de “goliciune” și privești în interior. Concentrează-te pe punctele unde există senzații incomode sau dureroase. Și pune-ţi o serie de întrebări consecvente:
– Unde este exact (senzația dureroasă)?
– Ce formă are?
– Ce culoare?
– Se mișcă și dacă da, unde? Poate se rotește în jurul axei sale?
3. Când vei vedea în interior destul de clar imaginea durerii și a anxietății, pune-ţi întrebarea principală:
Ce vrei să-mi spui? – și aici trebuie să poți elibera fluxul vizual. Pentru că în minte îţi poate apărea totul – o amintire, o persoană, o situație, un lucru, propria ta calitate manifestată într-o anumită acțiune etc.
4. Apoi trebuie să încerci să interpretezi ceea ce ai văzut. Ce fel de situație este aceasta? Ce nu-ți place la ea? Comportamentul tău? Comportamentul celuilalt? Ce provoacă durerea? Ce provoacă emoții negative și care sunt acestea? Deci, aşa poți ajunge la cauza bolii (durere, disconfort).
Să presupunem că ai văzut o situație unde te cerți cu persoana iubită – eşti nemulțumit de ea sau de tine? Ce anume îţi provoacă nemulțumirea? Ce emoții apar? Să presupunem că te simți jignit și nemulțumit de comportamentul celuilalt. Aici trebuie să incluzi deja atenția, rațiunea și logica. Organismul îţi arată că fiind supărat pe o anumită persoană, distrugi un anumit organ. Această supărare trebuie eliminată mai întâi din psihicul tău și doar după aceasta, să decizi cum vei trata persoana în realitate.
sursa: timpul.md
