foto: xpats.com
Cercetătorii au identificat o legătură, necunoscută anterior, între sistemul imunitar și reacţia de activare a celulelor care determină respingerea transplanturilor de organe. Această descoperire i-ar putea ajuta pe oamenii de ştiinţă să identifice noi tratamente prin inhibarea acţiunii sistemului imunitar de eliminare a transplanturilor de organe şi de ţesuturi.
Oamenii de știință de la University of Pittsburgh au identificat un anumit tip de receptor al celulelor măduvei osoase, denumit SIRPα (signal regulatory protein alpha), care este responsabil pentru coordonarea limfocitelor care vizează și distrug celulele străine organismului.
Cu alte cuvinte, celulele străine organismului, adică cele provenite din transplanturile de organe sau ţesuturi de la o altă persoană, sunt identificate de celulele albe din sânge drept străine şi în consecinţă acestea vor încerca să le distrugă.
Mecanismele asociate atacului celulelor albe din sânge sunt destul de bine înțelese de cercetători, moleculele de la exteriorul celulelor aparținând aşa-numitului complex major al histocompatibilității (MHC) sunt cele care identifică celulele străine organismului pe baza faptului că acestea sunt diferite.
Un anumit tip de celulă albă din sânge, denumită limfocita T, are receptori pe suprafața sa și astfel poate să identifice proteinele MHC necunoscute și să reacționeze distrugând corpul străin la care sunt atașate aceste proteine.
Iniţial limfocitele nu ştiu să identifice celulele străine organismului, dar ele pot „învăța” cum să îndeplinească această sarcină datorită unei alte celule a sistemului imunitar denumită celulă dendritică. Celulele dendritice sfărâmă proteinele străine şi ulterior migrează în ganglionii limfatici ai organismului unde interacționează cu limfocitele T.
Cu toate acestea, modul exact prin care celulele dendritice identifică celulele străine a reprezentat un mister pentru oamenii de ştiinţă.
Pentru a înţelege mai bine această funcție a celulelor dendritice, cercetătorii au studiat ţesuturi transplantate la şoareci care aveau un număr redus de celule albe în sânge, cum ar fi limfocitele T. Ei au descoperit că diferențele dintre gena SIRPa a donatorului și a primitorului s-au corelat cu răspunsurile imune ale primitorului.
SIRPα nu este o proteină necunoscută cercetătorilor. Se ştie că aceasta se leagă de o altă proteină, denumită CD47, care declanșează o serie de răspunsuri imune în anumite celule albe din sânge.
În prezent cercetătorii cred că CD47 de pe monocite, adică celulele albe din sânge care devin celule dendritice, interacționează cu receptorii SIRPα de pe țesuturile străine, declanșând întregul proces de verificare a identității celulei.
„Odată ce aceste celule sunt activate, ele declanşează acţiunea sistemului imunitar, ceea ce conduce la respingerea completă a organului respectiv”.
„Prin secvențierea genei SIRP-alfa de la cât mai mulţi oameni care sunt donatori şi beneficiari de organe sau de măduvă osoasă putem verifica dacă o anumită nepotrivire afectează rezultatul transplantului”, a declarat Fadi Lakkis, cercetător principal din cadrul University of Pittsburgh.
O potrivire cât mai bună între genele SIRPa ale donatorului și ale beneficiarului ar putea contribui la reducerea riscului de declanșare a răspunsului imunitar al organismului.
Puteţi urmări în clipul video de mai jos o prezentare a modului cum se crede că se desfăşoară acest proces.
Chiar și atunci când organele destinate transplantului sunt alese pe baza compatibilităţii proteinelor MHC, anumite diferențe subtile pot declanşa răspunsul imunitar. De exemplu, pentru una din 10 inimi și pentru aproape unul din 20 rinichi s-au constatat semne de respingere din partea organismului în primul an de la transplant, în ciuda faptului că aceste organe au fost declarate compatibile cu organismul beneficiarului.
Pentru a evita respingerea organelor, beneficiarii acestora trebuie să fie supuşi unor tratamente care suprimă acţiunea sistemului imunitar. Din păcate, acest lucru creşte riscul de infecţii, atacuri de cord, accidente vasculare cerebrale şi chiar a cancerului.
Noile tratamente care se concentrează pe SIRPa ar putea ajuta la reducerea dozelor medicamentelor administrate pacienților și pot contribui la prelungirea duratei de viață a transplantului.
Această cercetare a fost publicată în Science Immunology.
Sursă: stiintaonline.ro
