foto: FerocesMente
Craniile alungite din Paracas, Peru. Rămășițele unor extratereștri, o rasă pământeană dispărută sau oameni simpli, dar ceva mai ciudați decât noi?
Cu frunțile plate și neobișnuit de înalte, cu arcadele proeminente și orbitele largi, mii de cranii alungite le dau bătăi de cap arheologilor din întreaga lume. Au fost descoperite peste tot pe glob – din Peru până în Polinezia, chiar și în Bazinul Carpatic – și ascund un mister care, odată descifrat, ar putea rescrie istoria omenirii.
Ca orice subiect neconvențional, craniile alungite au divizat comunitatea științifică. De o parte, sunt cei care susțin că ele au fost obținute pe cale artificială, printr-un ritual cu origini necunoscute, scrie incredibilia.
De cealaltă parte, sunt cei care cred că craniile alungite erau trăsătura naturală a unei civilizații pierdute. Care este adevărul? Se pare că, pe măsură ce ne apropiem de craniile alungite, nisipul de sub picioarele istoriei convenționale începe să se miște…
În general necunoscut majorității oamenilor, ritualul modelării craniului în diverse forme nenaturale a avut o importanță deosebită în mai multe civilizații antice. Motivul pentru care acest ritual era practicat rămâne un mister.
Încercau anticii să „imite” alte ființe care arătau astfel în mod natural? Încercau să le facă pe plac zeilor? Nimeni nu știe. Dacă se foloseau mijloace artificiale, metoda de deformare a craniilor pare să fi fost în general aceeași, indiferent de civilizație sau perioadă.
Reconstituirea chipului unei femei din secolul V din tribul goților, descoperită în Austria
Totul trebuie să fi început în fragedă pruncie, deoarece craniile nou-născuților sunt foarte moi în primele etape de dezvoltare. Pentru a obține efectul dorit, craniul bebelușilor era modelat cu ajutorul unor scânduri: una se monta pe frunte, cealaltă pe ceafă.
Pentru a fixa scândurile, erau folosite fâșii de material textil sau curele de piele. Scândurile erau fixate atât de puternic încât oasele craniului începeau să se deformeze.
În timp, capetele micuților căpătau o formă ovală și alungită, pe care o păstrau tot restul vieții. Din câte se pare, acest ritual misterios este destul de vechi. Unii oameni de știință au descoperit dovezi ale practicării lui în urmă cu mii de ani.
Dar deformarea craniilor nu este nicidecum o practică dispărută de mult. Ea a continuat și în societatea modernă, spre exemplu în zonele izolate din Franța, unde ritualul era practicat inclusiv la începutul secolului XX. Peste 200 de cranii alungite au fost descoperite și în regiunea carpatică.
Potrivit unui studiu publicat în 2014 în Jurnalul de Neurochirurgie, ele au fost observate la mai multe popoare – sarmați, alani, goți și huni. Cercetătorii leagă răspândirea acestui obicei în arealul carpatic de mișcările populațiilor hune, care l-au adus din Asia.
Cranii alungite, de formă aproape identică, par să fi avut și liderii egiptenilor antici. Stânga: craniu din Paracas, Peru. Dreapta: fiica lui Amenhotep al IV-lea, Egipt
Originar din Asia Centrală, ritualul alungirii craniilor s-a răspândit în Caucaz și stepele kalmuce, apoi a pătruns în Bazinul Dunării – pe teritoriile actuale ale României, Serbiei, Croației, Sloveniei, Austriei, Slovaciei, Ungariei și Cehiei.
Obiceiul încă mai dăinuite în anumite zone din Polinezia, precum Vanuatu. Cranii alungite, vechi de mii de ani, au fost descoperite și în Africa, estul Germaniei, America de Nord (în special la amerindieni), la aborigenii din Australia, dar și în Insulele Caraibe. Deformarea craniului pare să nu fi afectat deloc inteligența sau integritatea creierului persoanei în cauză.
Originile alungirii craniilor sunt încă subiect de dezbatere între arheologi. Unii experți speculează că bebelușii aleși să treacă prin procesul de alungire făceau parte din familii regale sau din clasa conducătoare.
Pe de altă parte, alți cercetători sunt de părere că unele triburi își alungeau craniile pentru a se deosebi de triburile vecine. Mulți oameni de știință cred că craniile alungite au fost o trăsătură naturală la anumite populații, precum indigenii din Peru.
Johann Jakob von Tschudi, un naturalist elvețian din secolul al XIX-lea, menționează că multe dintre capetele alungite descoperite nu conțin nicio urmă de manipulare artificială. Această teorie este susținută și de descoperirea unui fetus de șapte luni, mumificat, care avea deja craniul alungit.
Este foarte posibil, deci, ca craniile alungite să fi fost trăsătura naturală a unui popor demult dispărut, pe care civilizațiile ulterioare au încercat s-o imite pe cale artificială.
În 1928, arheologul Julio Tello a descoperit în Paracas, Peru, un cimitir plin de cranii alungite. Craniile de la Paracas nu au fost deformate în mod intenționat, prin vreo practică religioasă sau de alt tip. Mai mult, ele sunt cu până la 60% mai grele și cu peste 25% mai voluminoase decât cele ale omului obișnuit.
Misterul craniilor de la Paracas a fost adâncit și mai mult în 2014, când analiza ADN a craniilor a relevat faptul că ele nu aveau origine umană. Aceleași teste au indicat faptul că craniile, care datau de acum 2.000-3.000 de ani, aveau cel mai probabil origini europene.
Africani cu craniile alungite, din zilele noastre
Rezultatele testelor ADN au stârnit rumoare atât între oamenii de știință, cât și între cei care susțin existența extratereștrilor. Într-adevăr, o descoperire de o asemenea amploare ar putea rescrie istoria.
Bineînțeles, unii oameni de știință au încercat să minimalizeze rezultatele, susținând că au fost realizate de arheologi amatori, care le-au falsificat pentru a deveni faimoși.
Descoperite în Peru, în 2014, craniile au făcut senzație în 2014, după ce un specialist în genetică a făcut prima serie de teste asupra lor.
Geneticianul a descoperit ADN mitocondrial care a suferit „mutații nemaiîntâlnite până acum la om, primată sau alt animal”.
După aceste prime descoperiri ciudate, a fost realizat un nou set de teste, cu rezultate la fel de controversate, care au condus la concluzia că aceste cranii nu ar fi de pe Pământ. Originile și istoria acestor cranii rămân, deci, învăluite în mister.
Dacă ar fi fost deformarea artificială a cutiei craniene, s-ar fi modificat doar forma craniului, iar celelalte trăsături ale corpului ar fi rămas aceleași. Totuși, craniile alungite din Paracas sunt cu totul neobișnuite, din mai multe puncte de vedere.
În primul rând, sunt cele mai mari din lume.
Teoria că deformările ar fi fost realizate prin presarea lentă a craniului între bucăți de lemn nu se susține. Poziția osului foramen magnum este neobișnuită. În mod normal, un astfel de os s-ar găsi mai aproape de linia maxilarului.
În cazul craniilor din Paracas, diferă complet de anatomia umană. Asta ne conduce la concluzia că nu a fost deformare mecanică, ci a fost o moștenire genetică”, a declarat cercetătorul Lynn Marzulli.
Marzulli a subliniat și că unele cranii din Paracas au pomeții foarte proeminenți, orbitele ochilor diferite și că nu există țesut de legătură între cele două oase parietale ale craniului. Există o boală – craniosinostoză – care cauzează sudarea celor două oase parietale. Totuși, această maladie nu a fost depistată la craniile din Paracas.
Indiferent din ce specie făceau parte indivizii mumificați în Paracas, enigma care înconjoară aceste cranii pare să se adâncească de la o zi la alta.
