Împiniși de la spate de CEDO, procurorii români dau impresia că risipesc unda de mister din dosarele Revoluției. La 27 de ani după evenimentele care au dus la căderea comunismului în România și la moartea unui număr important de persoane, procurorii vorbesc despre diversiune, război electronic şi crime comise cu sânge-rece.
În realitate, știrile aruncate de Parchet pe piață sunt o ciorbă reîncăzită, rămasă din 1990 prin pivnițele Securității și ale Armatei. Singura noutate de până acum se referă la ignorarea unor mărturii importante. Se vorbește despre război electronic, autospeciale amplificatoare de zgomot, ținte aeriene false și simulatoare. Până să fie preluat de aliații americani, Comandamentul de Apărare Antiaeriană, unitate construită de sovietici sub pământ, se afla la Balotești. Compania specializată în război electronic a FAR activa în imediata apropiere a comandamentului. Despre tipurile și proveniența echipamentelor folosite în presupusul război electronic din decembrie 1989, Armata nu a oferit amănunte. Deocamdată.
„Ţintele zburau la înălţimi de 400-600 metri, cu viteze de până la 300 km/h, ele fiind identificate ca elicoptere. Sistemul pus în funcţiune, „război electronic”, a fost coordonat cu mesaje telefonice. De exemplu, dacă şase „elicoptere” simulau aterizarea la sud de Bucureşti, imediat se primea telefon de la „diverşi cetăţeni” care ne informau că din elicopter se debarcă trupe”, a declarat inspectorul de aviație Ștefan Budiac.
Acroșat sub grinda unui MIG 21
Indicii despre echipamentele de bruiaj electronic, folosite pe teritoriul României în anii ’80, putem găsi în arhivele secretizate ale Ministerului Apărării Naționale, mai precis la Forțele Aeriene Române (FAR), dar și în unele mărturii ale piloților militari. Un indiciu important se află în documentele secrete ale unităților militare de luptă radio-electronică de la Craiova, unde, în 1988, specialiștii FAR urmau cursuri de cercetare și de utilizare a dronei TU-143 (VR3 Reis). Piloții militari pregătiți la aceste cursuri erau autorizați să opereze și echipamentul SPS-141 MW, de abia introdus în dotare în acel an, un container de bruiaj electronic acroşat în grinda de sub fuselajul aeronavei MIG-21.
Specialiștii în război electronic spun că, SPS-141 MW, aflat în dotarea FAR la vremea aceea, era o versiune superioară a SPS-141 MVG, fiinde destinat luptei împotriva sistemului de rachete Hawk MIM-23A (sistem cumpărat de MApN după 1990, după ce a fost casat ca uzat moral de olandezi). Piloții militari care au folosit SPS, povestesc faptul că, activat, containerul aruncă pe radarul inamic sute sau mii de ținte false. Oficial, containerul SPS 141 ar fi fost utilizat de români pentru prima dată în cadrul aplicaţiei cu arme întrunite Granitul`88, ultima de acest fel desfăşurată de Tratatul de la Varşovia. În concluzie, dacă echipamentele SPS ( de fabricație sovietică ) au fost folosite în războiul electronic desfășurat pe teritoriul României la sfârșitul anului 1989, sarcina cea mai importantă a procurorilor este să afle cine a ordonat utilizarea lor și în ce scop.
Autor: Eduard Ovidiu Ohanesian
sursa: ziuanews.ro
