Daca am avea curiozitatea sa-i intrebam pe istorici cine a declansat cel de-al doilea razboi mondial, ne vor privi chioras, raspunsul, in opinia lor fiind axiomatic… Putini stiu insa ca, desi este adevarat ca dictatorul nazist al Germaniei a declansat conflagratia propriu-zisa, „papusarul” care l-a dirijat si impins spre acest deznodamant a fost altul. Unul cu totul nebanuit: Iosif Visarionovici Stalin…
Polonia, scoasa la mezat
Autorul acestei ipoteze senzationale este un fost agent secret sovietic, facand parte din structurile armatei, care a editat recent la Londra, sub pseudonimul Viktor Suvorov, o carte despre elementele necunoscute ale celui de-al doilea razboi mondial, misteriosul personaj sustinand ca ar fi avut acces direct la cele mai bine pazite taine ale oranduirii sovietice. Lucrarea, denumita „Spargatorul de gheata: cine a pornit razboiul?”, a starnit deja controverse, fiind privita cu rezerve de academicieni si cu interes de catre opinia publica.
Potrivit lui Suvorov, desi nu a tras el primul glont, Stalin a facut tot posibilul sa-l determine pe Hitler sa il traga. Acordurile secrete ale pactului Ribentropp-Molotov stipulau, pe langa rapirea unei importante parti din trupul Romaniei, de catre sovietici, si acapararea teritoriilor baltice, si o impartire a Poloniei, stat ce mai fusese sfasiat de atatea ori in cursul istoriei. Se stie ca Stalin ii ura pe polonezi cu tot atata ardoare ca si Hitler, doar ca de pe pozitii diferite.
El nu putuse uita atitudinea manifestata de vecinii de la vest in timpul razboiului civil din anii 20. Protectia pe care marile puteri apusene o acordau Poloniei, ca si in anii cand „albii” luptau cu „rosii”, il exaspera pe Stalin. Dar vicleanul conducator bolsevic, caruia nici Hitler, cu tiradele sale anticomuniste, nu-i era deloc drag, a vazut in atacul asupra Poloniei un prilej excelent de a invrajbi puterile capitaliste ale vremii.
Pe 30 noiembrie 1939, sub semnatura „genialului conducator” aparea un articol in ziarul Pravda, in care se scria „Franta si Marea Britanie… au declarat razboi Germaniei, luand astfel asupra lor responsabilitatile prezentului razboi”. De parca agresiunea nemtilor asupra Poloniei, stat suveran, nici n-ar fi existat. Dar era firesc ca Stalin sa judece astfel, de vreme ce, pe cand masina de razboi germana declansa crancenul blitzkrieg dinspre vest, Armata Rosie lua si ea o halca din Polonia, atacand-o dinspre est.
Toate tunurile pe „agresorul imperialist”
Atitudinea lui Stalin se va schimba insa radical, doi ani mai tarziu: pe 5 mai 1941, intr-un discurs tinut cu ocazia ceremoniei de absolvire a cadetilor Academiei Militare Frunze, dictatorul arunca intreaga responsabilitate asupra razboiului pe umerii lui Hitler, criticand teoriile acestuia despre necesitatea „spatiului vital” – cautat, lucru ingrijorator pentru rusi, spre est, nu spre vest… Suvorov considera ca aceasta schimbare de optica nu era deloc intamplatoare: agentii de spionaj infiltrati de rusi chiar in sanul Wehrmachtului avertizasera ca atacul german asupra URSS era iminent.
De aceea, Stalin, care stia ca nu mai poate impiedica acest atac, dorea sa se puna bine cu puterile occidentale, in vederea unei aliante ulterioare. Calculul sau s-a dovedit corect, caci la putin timp dupa invazia de la 22 iunie 1941, francezii si englezii, nimeni altii decat „factorii declansatori ai razboiului”, in opinia lui Stalin, cautau o alianta cu puterea sovietica, impotriva agresiunii naziste. Oportunismul „tatucului” va atinge apogeul cand, dupa sfarsitul razboiului, el va arunca vina devastatorului conflict mondial, ce costase omenirea zeci de milioane de victime umane, asupra intregii lumi capitaliste.
„Am dorit sa sugerez, prin cartea mea, ca sovieticii au adus, la momente diferite, e drept, acuzatii tuturor tarilor capitaliste, cu intentia deliberata de a ascunde propriul lor rol, ca instigatori ai razboiului”, spune Suvorov. Tactica nu era noua, dar Stalin s-a dovedit un invatacel constincios: sa nu uitam ca in scrierile lui Marx si Lenin, se precizeaza in dese randuri ca razboaiele moderne sunt provocate de imperialisti, dornici sa-si sporeasca sferele de influenta, in incercarea lor de a domina lumea. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, teoreticienii sovietici, in special autorii de tratate militare, au inceput sa predice fara incetare ca „razboiul nuclear”, pe care toata lumea il astepta cu spaima, va fi declansat de aceleasi tendinte „agresive si militariste” ale capitalismului.
Hitler – spargatorul de gheata al Revolutiei
Este un fapt indubitabil ca, dupa 1918, majoritatea statelor capitaliste au pledat pentru dezarmare si au incheiat acorduri referitoare la eliminarea armamentului, impunand aceste directive si tarilor infrante (in special Germaniei) ale caror tendinte agresive erau cunoscute. Singura putere mondiala care a nu a dat curs acestei cereri, pretextand ca ar fi tinta unor comploturi ale „albilor” si „contrarevolutionarilor”, vizand rasturnarea puterii bolsevice, a fost Uniunea Sovietica. In timp ce Europa Occidentala era inca socata de ororile unui conflict in ale carui transee murisera milioane de tineri, Lenin si acolitii sai se pregateau deja un cataclism si mai mare.
Si aici un amanunt este relevant: inca inainte ca Hitler sa devina cancelar, Stalin invita delegatii numeroase de ofiteri germani, in cadrul unor „schimburi de experienta”, dornic de a stimula dorinta de razbunare a Germaniei. Ofiterilor germani li se permitea accesul in uzinele sovietice de armament, fiind pusi in tema cu cele mai noi descoperiri si inovatii in materie, ale rusilor.
Mai mult, nemtii erau antrenati sa foloseasca modernele piese de artilerie ale sovieticilor si incurajati sa proiecteze altele similare; nesfarsitele coloane de Panzere, ce vor zdrobi, sub senilele lor, jumatate de Europa, isi au, prin urmare, originea in aceste „vizite de lucru”. „Imediat ce fascistii au ajuns la putere, Stalin a facut tot posibilul pentru a-i convinge sa se inarmeze, sa declanseze razboiul. Incununarea acestor eforturi a fost semnarea pactului Ribentropp-Molotov, prin care sovieticii promiteau sa inchida ochii la orice agresiune ar fi facut nemtii, in sudul si estul Europei.
De fapt, vicleanul Stalin a prevazut inca de la inceput cursul conflagratiei. El stia ca tot ce va lasa acum in mana lui Hitler – Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, Romania – va lua inapoi intr-o zi, adica atunci cand masinaria de razboi germana va fi anihilata. Istoria a dovedit ca a avut dreptate… In acelasi timp, pactul de neagresiune incheiat intre nemti si sovietici a speriat marile puteri occidentale, care se temeau de o alianta a extremelor – fascism si comunism. Poate ca si acesta a fost motivul nenumaratelor cedari si politicii defetiste ale unor diplomati precum Chamberlain sau Daladier.
„In ianuarie 1933, cand Hitler a fost numit cancelar, Stalin radia si l-a numit chiar pe viitorul dictator nazist spargatorul de gheata al revolutiei, isi amintea unul dintre intimii liderului de la Kremlin. Pe de alta parte, strategia lui Stalin a fost de a incita Statele Unite impotriva Japoniei, prin infiltrarea unor agenti ai sai in sanul administratiei de la Washington. In cartea „The Venona Secrets”, autorii, Herbert Romerstein si Eric Breindel, releva ca a existat chiar o actiune speciala – „Operation Snow” – vizand influentarea politicii americane in privinta Japoniei.
In mai 1941, Harry Dexter White, „cartita” sovieticilor in Departamentul de Stat, a fost solicitat sa propuna ideea unui ultimatum la adresa Japoniei, fata de agresiunea comisa impotriva Chinei. Cei doi sustin chiar ca secretarul de Stat, Cordell Hull, ar fi folosit chiar cuvintele lui Stalin, in nota ultimativa adresata Japoniei, la 26 noiembrie 1941. Dupa ce il facuse pe Hitler sa intre in razboi contra Frantei si Angliei, Stalin reusea astfel sa-i incaiere pe americani cu japonezii…
autor: GABRIEL TUDOR
sursa: revistamagazin.ro
