Andreas Moser a vizitat şi locuit în oraşe din zeci de ţări din întreaga lume, însă pentru prima dată s-a simţit „acasă” în Târgu Mureş, România. Oamenii de aici l-au făcut să se simtă, timp de un an, „român”.
Vocea Transilvaniei a vorbit cu Adreas Moser despre experienţa sa în România, despre cum a trăit printre ardeleni şi de ce ţara noastră a fost prima în care a stat un întreg an, de două ori mai mult decât în alte părţi.
Povestea lui Andreas Moser e una parcă desprinsă din filmele de la Hollywood – sau ar putea fi, la o adică, inspiraţie pentru un astfel de film. S-a decis că vrea mai mult de la viaţă şi că nu îşi mai doreşte să stea închis într-un birou după o experienţă aproape de moarte.
La aproape un an de când a fost publicat materialul de mai sus, Andreas Moser a stat de vorbă cu reporterul Vocea Transilvaniei, după discursul pe care l-a ţinut în faţa a sute de oameni la TEDx Târgu Mureş.
Reporter: De ce ai ales să rămâi în Târgu Mureş un an întreg, nu doar şase luni cum ai locuit în alte oraşe din lume?
Andreas Moser: Iniţial am vrut să stau doar şase luni, dar apoi a devenit primul loc dintre toate în care am locuit în ultimii şase ani în Europa unde m-am simţit ca acasă. Asta datorită oamenilor pe care i-am cunoscut. Chiar a fost locul, Târgu Mureş, unde încă din prima săptămână am cunoscut oameni care mi-au devenit prieteni foarte buni. Nu vorbesc de o relaţie de suprafaţă, salut, hai să ne vedem într-o zi şi nu se mai întâmplă. Prieteni autentici care m-au inclus în cercurile lor de prieteni, m-au dus pe munte şi altele.
Ştiam că la sfârşitul acestui an voi pleca din Europa şi voi fi pe fugă, pentru că plec în America de Sud, iar acolo pot sta doar câte trei luni în fiecare stat, din cauza vizelor. Aşa că m-am gândit să am o ultimă oprire unde să stau, să mă relaxez, să scriu, să o iau mai uşor.
Am fost în călătorii, prin România, prin Moldova, în Ungaria, dar nu aşa de mult cât mergeam în trecut.
Reporter: Ai vizitat multe dintre oraşele din România şi în special din Transilvania, în timpul petrecut aici. La ce te-ai aşteptat când ai venit aici şi care au fost surprizele de care ai avut parte? Atât cele bune cât şi cele neplăcute.
Andreas Moser: Trebuie să recunosc, chiar dacă mi-e ruşine să o fac, dar nu ştiam aproape nimic despre România. Singurul lucru cu care asociam România înainte erau munţii. România înseamna pentru mine munţi şi păduri. Pentru asta am venit, pentru natură. Înainte am locuit în Italia, iar acolo nu erau mulţi copaci.
Când am ajuns aici am realizat că e mai frumos decât mă gândeam. Am fost impersionat de oraşele din Transilvania, de Cluj de Târgu Mureş la o scară mai mică, oraşele cu influenţe austro-ungare. Când te plimbi prin părţile vechi ale oraşelor şi vezi istoria.
Ce m-a surprins a fost diferenţa foarte mare între viaţa de la oraş şi cea de la sat. Trebuie să ieşi la 5 km dintr-un oraş şi parcă ajungi în trecut, în urmă cu 50 de ani. Drumurile nu sunt asflatate, o parte dintre oameni circulă cu căruţe trase de cai. Câţiva prieteni pe care mi i-am făcut aici m-au dus la părinţii sau bunicii lor unde trebuia să merg la toalete de lemn aflate în grădină. Şi asta nu se întâmpla în munţi, undeva izolat, ci în judeţul Mureş, la 10-15 minute de oraş. În oraşe, în special în centrele lor, totul e modern, la nivelul Uniunii Europene. Deci există acest contrast. Asta m-a surprins.
Reporter: Asta te-a surprins neplăcut în România? Mai e şi altceva, în afară de CFR? (Andreas Moser a scris pe blogul său şi pe Facebook despre cât de dificile sunt călătoriile cu trenul la noi în ţară – n.red.)
Andreas Moser: (râzând) Nu pot să zic că a fost o surpriză neplăcută, e greu de catalogat. Când trec prin aceste sate şi văd căruţele trase de cai, vacile pe drum, pentru mine e idilic. E ceva frumos, mă face să mă gândesc că am putea filma western-uri aici. Dar apoi mă gândesc la oamenii care trebuie să locuiască acolo şi poate că ei ar vrea condiţii mai bune, un drum asfaltat, o infrastructură dezvoltată, însă nu le primesc pentru că lumea se concentrează pe oraşe, nu pe sate. Eu personal nu văd situaţia ca una negativă, dar pentru cineva care nu trebuie să locuiască acolo tot timpul poate că văd totul într-o lumină favorabilă.
Dar am putea să trecem la un alt nivel şi să spun că există un lucru care chiar m-a şocat, şi încă mă şochează – comunităţile de romi. Cum sunt Pata Rât din Cluj sau Valea Rece din Târgu Mureş, unde sunt peste 1.500 de oameni. E ca o mahala, iar eu când am fost prima dată acolo m-am gândit că pot face poze aici şi să scriu că am fost în Bangladesh şi m-ar crede. Arată chiar atât de rău. Nu există case, există barăci construite din carton şi lemn sau ce mai găsesc oamenii. E o sărăcie abjectă. Nu există apă curentă, electricitate, îşi fac singuri focul.
Mai sunt şi excluşi din societate. Toţi cei din Târgu Mureş pe care i-am întrebat de Valea Rece mi-au spus să nu merg acolo pentru că e prea periculos. Am fost acolo de câteva ori, pentru că sunt curios, şi n-a fost periculos deloc. Oamenii sunt prietenoşi, doar că sunt foarte săraci. Văd cum restul oraşului nu vrea să ştie ce se întâmplă acolo şi pentru mine asta e foarte trist. Că acei oameni sunt excluşi şi nu mulţi vor să îmbunătăţească situaţia romilor care locuiesc în aceste comunităţi. Am văzut acolo imagini care nu sunt potrivite pentru Uniunea Europeană a anului 2015.
Reporter: Te implici în viaţa socială a comunităţilor unde locuieşti, te interesează şi politica? În 2014 ai comentat mult pe tema alegerilor prezidenţiale.
Andreas Moser: Încerc să comentez politica, dar nu pot să pretind că pot oferi o analiză. Mă lovesc de bariera lingvistică şi regret că nu am talentul de a înţelege o limbă străină foarte repede. Nu înţeleg nuanţele iar informaţiile despre politica din România vine din ziarele nemţeşti, cele în limba engleză şi din auzite, aşa că sunt limitate.
Însă sunt lucruri pe care le găsesc ciudate, cum ar fi toate acuzaţiile de corupţie împotriva premierului, dacă fac o comparaţie cu Germania, de unde sunt, şi mă gândesc la motivele pentru care miniştri au trebuit să demisioneze în ultimii zece ani, par nimicuri pe lângă ce se întâmplă în România. Acolo trebuie să demisionezi dacă iei o amendă pentru viteză.
Ce am observat în timpul alegerilor prezidenţiale de anul trecut şi după câştigarea lor de către Iohannis a fost speranţa, mai ales aici în Transilvania. Mi-au spus oameni că speră ca de acum România poate fi cu adevărat o ţară europeană. La asta nu mă aşteptam, ca oamenii să nu se simtă parte a Uniunii Europene.
E interesant, cel puţin în Târgu Mureş, faptul că sunt jumătate români şi jumătate maghiari, ceea ce duce la controverse absurde privind numele străzilor. Eu le văd ca probleme mărunte, pentru că oamenii vorbesc două limbi, în Elveţia există patru limbi oficiale şi e o ţară prosperă, nu face rău nimănui. Aici e amuzant cum oamenii interpretează istoria, mai ales în zona Transilvaniei, iar acum ungurii ignoră parte de istorie românească, iar românii fac acelaşi lucru. Ce ar face dacă ar veni turcii sau italienii şi ar spune că a fost, cândva, parte a Imperiului Otoman sau al celui Roman? Cred că, România şi Ungaria făcând parte din Uniunea Europeană, şi oamenii având posibilitatea să cumpere terenuri şi să se mute unde vor sau să studieze, n-ar trebui să fie o problemă.
Reporter: Ce îţi va lipsi cel mai mult din România?
Andreas Moser: Îmi va lipsi acest sentiment de a fi acasă. De fiecare dată când am musafiri, prieteni care vin în vizită, îi duc în oraş şi le spune „aici facem asta”, folosesc acest termen, mă confund cu românii, cu cei din Târgu Mureş. E amuzant că, după un an, când mă întâlnesc cu oameni din Târgu Mureş aleg eu locul unde să ieşim şi uneori ştiu mai multe localuri decât cei care s-au născut aici. Chiar dacă îmi place să călătoresc, această situaţie îmi oferă o doză de confort şi de conectivitate.
Acum că voi fi pe drum din nou şi mă voi muta odată la trei luni în alt loc, poate chiar mai des, nu voi mai putea avea acea conexiune strânsă cu un loc. După o vreme cred că îmi va lipsi acest lucru şi voi căuta un loc unde să rămân o perioadă mai lungă.
sursa: stireazilei.com
