Ideea lui Jules Verne, şi anume cea a unui ocean aflat la o mare adâncime faţă de suprafaţa Pământului, care este prezentată în romanul “O călătorie spre centrul Pământului” nu pare să fie atât de departe.
Mantaua Pământului poate conţine multe oceane, unele cu o adâncime de 1000 de kilometri.
“Aceste oceane includ o mare rezervă de apă, mai mare decât ne-am fi gândit vreodată”, a afirmat Steve Jacobsen, cercetător la Universitatea de Nord-Vest din Evanston, Illinois, a cărui echipă a făcut această descoperire. Acest rezervor de apă se află la o adâncime mult mai mare decât cele descoperite anterior, la o treime din drumul spre centrul Pământului. Prezenţa acestui rezervor a fost indicată de către expulzarea unui diamant de către un vulcan lângă râul São Luíz, din Juina (Brazilia), acum 90 de milioane de ani. Atunci când cercetătorii au analizat consistenţa acestuia, au descoperit urme ale existenţei ionilor de hidroxil, care, în mod normal, vin din mediul acvatic.
De asemenea, pentru a afla adâncimea la care acesta a fost format, cercetătorii au apelat tot la analizarea amănunţită a acestuia şi au observat că în componenţa sa erau incluse şi minerale compuse din fier şi oxid de magneziu şi, de asemenea, din minerale care pot absorbi şi alte metale precum cromul, aluminiul sau titanul. Jacobsen a concluzionat că aceste metale s-au separat dintr-un fenomen ce are loc în condiţii blânde, la nivelul marginilor diamantului, în adâncimile Pământului. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple şi ca metalele să fie prezente, acest fenomen trebuie să aibă loc în mantaua inferioară a Pământului, în litosferă.
Mai mult, cercetătorii au descoperit dovezi ale existenţei unor rezervoare de apă aflate la o distanţă de 600 de kilometri în adâncuri, înainte de a face această descoperire. Totuşi, nu este clar modul în care apa a ajuns în acele locuri. Se pare că acest proces a avut loc acum 90 de milioane de ani, atunci când crusta oceanică sedimentată şi-a făcut loc printre plăcile tectonice primitive. Cu privire la acest lucru, Jacobsen a afirmat că acest lucru poate explica de ce Pământul este singura planetă care are plăci tectonice.
sursa: New Scientist
