Atunci cand cumparam din magazin carne de pui, de porc sau lapte, vedem adeseori pe ambalaj inscriptionate cateva cuvinte atragatoare, menite a ne da senzatia ca mancam ceva cu adevarat sanatos: fara hormoni, fara aditivi, fara conservanti. Insa altceva ni se asunde.
In cartea lui Paul Roberts, „Sfarsitul hranei – pericolul infometarii in era hipermarketurilor”, se mentioneaza insa ca de pe ambalajele mentionate mai sus lipseste ceva. Nu se specifica „fara antibiotice”.
Paul Roberts aminteste in cartea sa ca, la sfarsitul anilor ’40, pescarii de pe raul american Hudson au observat un fenomen ciudat: pastravii pe care ii prindeau deveneau, de la un an la altul, tot mai mari. Nu asta era problema, ca doar ce pescar nu si-ar dori capturi cat mai mari?
Problema era ca pestii erau prinsi in aval de compania farmaceutica Lederle Laboratories, ceea ce i-a facut pe unii pescari sa se intrebe daca fenomenul era unul natural. Thomas Juke, un biolog de prima mana al companiei mentionate, s-a hotarat sa studieze mai amanuntit problema. El stia ca Lederle isi depozita imensele mormane de deseuri in apropierea raului.
De asemenea, tot el cunostea ca, printre acestea, se afla si un amestec rezidual, rezultat in urma procesului de fermentare, folosit de Lederle pentru prepararea noului sau antibiotic pe baza de tetraciclina. Jukes a presupus ca amestecul se scurge in rau, fiind consumat de pesti iar ceva din acest continut ii facea sa creasca.
Dupa indelungi teste facute in laborator, Jukes si colegul sau, Robert Stockstad, au descoperit ceva revolutionar: ceea ce ii hranea pe pesti nu era vitamina B12, prezenta in compus, ci insasi tetraciclina. In amestec cu faina de porumb, antibioticul de culoarea chihlimbarului dat ca hrana puilor de gaina, chiar si in doze infime, sporea rata de crestere a acestora cu 25%, un procent nemaintalnit pana atunci.
Jukes a presupus ca tetraciclina vindeca infectiile intestinale, obisnuite in randul animalelor crescute in spatii restranse, iar caloriile care, in mod natural, ar fi trebuit sa fie consumate de sistemul imunitar al gainilor, erau acum folosite de organism pentru cresterea oaselor si a muschilor.
In scurt timp, si alti cercetatori au confirmat ca administrarea, in doze mici subterapeutice, a tetraciclinei stimula cresterea la curcani, vitei si porci cu pana la 50%. Studiile ulterioare au aratat ca antibioticele mareau cantitatea de lapte data de vaci si sporea numarul de nasteri anuale ale scroafelor. „Noul factor de crestere” a constituit o adevarata revolutie in domeniu fiind folosit si astazi pe scara larga.
Articol relatat de portalul aktual24.ro
