Armata română a testat prima armă termobarică făcută vreodată în România. Dispozitivul de tragere foloseşte muniţie creată dintr-un amestec de explozibil şi combustibil. La impact, presiunea uriaşă şi căldura de peste 2.000 de grade nu dau nicio şansă inamicului. Arma şi-a dovedit eficacitatea, dar e cale lungă până când va intra în dotarea soldaţilor români. Decizia stă la şefii din apărare.
Efectele loviturii cu încărcătură termobarică sunt letale. Nimeni nu poate scăpa de presiunea uriaşă şi temperatura de peste 2.000 de grade degajată de amestecul de explozibil şi combustibil.
„Suprapresiune de un bar la 10 metri distanţă. 15-16 bari în centru. Nu e prin explozie, e prin presiune”, spune Gabriel Epure, comandantul Centrului de Cercetare Științifică pentru Apărare CBRN.
Arma pe care militarii români au testat-o este prima de acest gen făcută în România. Cu ea se poate trage de pe umăr sau poate fi ataşată pe un vehicul de transport.
„Trăgaciul e aici. Pe sistem de pistol. Trage trei lovituri una după alta. E suficientă o suprapresiune ca să spargă timpanele, iar dacă ești surd, eşti scos din luptă”, spune comandantul.
Departamentul de cercetare din armată a testat deja arma termobarică. Următorul pas este omologarea şi fabricarea ei. Opt ţări au declarat că mai deţin astfel de arme. Printre ele – Statele Unite, Rusia, China, Israel şi Bulgaria.
Soldaţii din Departamentul de cercetare al ministerului au inventat şi un cort special în care cei contaminaţi biologic pot fi trataţi.
Ideea a apărut în 2014, când un bărbat care ar fi fost infectat cu Ebola trebuia transportat între spitale.
„Modulul este gândit saă asigure protecție pacienților în cazul unui atac biologic. Toată suprafaţa este de 8 metri pătraţi. Poate fi echipat cu aparatură medicală, iar pacientul poate fi transportat aici preţ de 10 ore”, relatează Laurenţiu Rădulescu, reporter Digi24.
Aerul care intră este filtrat. La fel şi cel scos din zona contaminată.
„Tot ce iese, iese aer curat afară. Toată contaminarea rămâne în interiorul acestui modul”, spune Ciprian Ţău, de la Centrul de Cercetare Științifică pentru Apărare CBRN.
Armata speră ca cele două invenţii să fie fabricate în serie. Banii ar trebui să vină de la Ministerul Economiei, cel care coordonează şi deţine fabricile de armament din România. Cercetătorii din armată au fabricat în ultimii cinci ani peste 150 de arme prototip. Puţine proiecte au primit însă finanţare pentru a fi puse în practică în România.
Iată despre ce este vorba
Nu există la ora actuală şi nici nu va exista un mijloc de protecţie la acţiunea muniţiei termobarice, noţiunea de protecţie circulară fiind o aberaţie din punct de vedere tehnic;
Datorită zonei mari de acţiune prin undă de şoc, muniţia termobarică (cu preponderenţă, cea de capacitate mare) necesită condiţii mai puţin severe de precizie la ţintă;
Pentru lupta în oraş, muniţia termobarică este superioară muniţiei clasice de gabarit similar, deoarece la funcţionarea în spaţii închise suprapresiunea rezultată la funcţionare se amplifică prin compuneri succesive datorate reflexiilor, pe de o parte, iar pe de alta, norul de amestec combustibil – aer acţionează şi „după colţ”;
În cazul mijloacelor de foarte mare capacitate, precum bomba MOAB („mother of all bombs”), de 9.5 tone, se poate afirma că arma termobarică este „arma nucleară a săracului„.
Dacă deţii tehnologia de realizare, arma termobarică este, de regulă, ieftină şi relativ simplă;
Arma termobarică poate realiza în zona ţintei suprapresiuni în frontul undei de şoc de ordinul zecilor de bari, în condiţiile în care, pentru distrugerea unei clădiri din cărămidă este suficient 1 bar, pentru spargerea geamurilor şi a timpanelor sunt suficienţi 0.2 bari şi, poate surprinzător, pentru efect letal asupra personalului, cel puţin 4 bari.
sursa: timpul.md , revista.forter.ro
