Ruine, străzi, coloane şi epave ale unor corăbii antice au fost descoperite în adâncurile Mării Negre. Temple şi străzi pavate, stânci cu forma unor munţi miniaturali având o formă asemănătoare ”Babelor” din Bucegi se găsesc pe fundul marii. Aceste comori, cunoscute doar de specialişti, ar putea aduce România pe harta ţărilor cu turism subacvatic.
Cercetătorul ştiinţific dr. Sorin Marcel Colesniuc, şeful Muzeului Callatis, a declarat că, de-a lungul timpului, o parte a cetăţii Callatis, aproximativ 20%, şi portul antic au fost acoperite de apele Mării Negre: „Sunt mai multe ipoteze care încearcă să explice acest lucru. Una dintre ele ar fi procesul de eroziune la care este supus ţărmul mării, ca urmare a furtunilor şi a valurilor puternice. O altă cauză poate fi un cutremur care a avut loc după distrugerea cetăţii. Trebuie avută în vedere şi creşterea nivelului mării în ultimele două milenii cu aproximativ doi metri”.
Dacă cercetătorii susţin că o parte a oraşului s-a scufundat în urma unui cutremur, alte voci merg mai departe şi susţin că cetatea a fost pur şi simplu înghiţită încet, încet de ape, din cauza procesului de eroziune. Chiar dacă descoperirea este fabuloasă şi este confirmat geniul arhitecturii greceşti, specialiştii sunt reţinuţi.
Doar 15% din totalul vestigiilor, scos la suprafaţă
Sub apele Mării Negre, în zona cetăţii şi a portului Callatis, există un număr mare de fragmente ceramice, amfore şi ţigle, coloane şi capiteluri, dar şi epavele unor corăbii antice. De asemenea, se păstrează construcţiile terestre, pavajele, resturile unor ziduri din cărămidă antică, dale din piatră prelucrate etc.
Scafandrul militar Constantin Scarlat menţionează că atât lungimea, cât şi lăţimea portului antic măsoară două mile marine. La baza digurilor din larg, la adâncimea de 10-12 m, se observă ruinele unor amenajări portuare. Cercetările au demonstrat că digurile sunt orientate pe direcţia curentului de adâncime, scopul fiind acela de a se realiza un dragaj natural. Constantin Scarlat susţine, într-un articol publicat în anul 1973, în Acta Musei Napocensis, că doar 15-20% din totalul vestigiilor arheologice existente sub apa mării au fost scoase la suprafaţă.
Scarlat povesteşte în cartea sa: „Ceea ce a dispărut sub apă între Constanţa şi Mangalia în două milenii din cauza eroziunii valurilor poate fi apreciat la peste 45 mile pătrate. În acest mod se explică actuala poziţie submersă a porturilor antice, a unor aşezări străvechi menţionate documentar, precum şi a vechilor peninsule şi capuri ce alcătuiau dantelatul ţărm stâng geto-dacic al Pontului Euxin. Chiar şi la Constanţa, câteva străzi s-au prăbuşit parţial sau total în mare în secolele XIX-XX”.
sursa: cugetliber.ro
