foto: realmofhistory.com
În anul 70 d.Hr., împăratul Titus, pe lângă faptul că a învins definitiv opoziţia naţionalistă evreiască, a distrus Templul din Ierusalim, pe care Flavius Iosifus l-a descris ca fiind „un soare care răsare pe culmea unui munte nins”. Tradiţia afirma că Templul ascundea în interiorul său bogăţii şi piese de mobilier sfânt, printre care se menţionează întotdeauna Masa Ofrandelor, comandată de regele Solomon, Menorah sau candelabrul cu şapte braţe şi Chivotul Legii. Cele trei obiecte aveau în comun natura lor aproape divină, nu în zadar au fost făurite după poruncile divine, precum şi un conţinut masiv de aur.
Flavius Iosifus a indicat faptul că aceste obiecte şi tot restul celor din Templu au căzut în mâinile romanilor. S-a afirmat că prada a fost atât de mare, încât aurul a început să fie vândut în Siria la jumătate de preţ, chiar înainte de căderea Templului. Şi, de asemenea, se dau asigurări că piesele cele mai valoroase au fost duse la Roma. Pe Arcul de Triumf al lui Titus, sunt reprezentate o parte dintre aceste fapte şi, începând din acel moment, se priveşte spre templul lui Jupiter Capitolino în calitate de custode al acestora. Şi acolo au rămas până când, în secolul al V-lea, regele vizigot Alaric a ocupat Roma.
Unii istorici, ca Procopius, afirmă că aceste comori şi-au schimbat proprietarul. Şi, când Alaric a murit şase luni mai târziu, ele au trecut în stăpânirea lui Ataulf, cumnatul său, care a finalizat cucerirea sudului Galiei. Ulterior, regele Walia şi-a stabilit capitala în Toulouse, oraş unde se presupune că s-au oprit comorile. Totuşi, nimic nu rămâne neschimbat, aşa că, în anul 507, Clovis îi învinge pe vizigoţi în Vouville, nu departe de Poitiers. Situaţia îi face pe aceştia să se retragă şi să se stabilească acum în Carcassonne, oraş pe care Clovis îl asediază în anul următor. Din acest motiv, se consideră că acolo ar fi trebuit să-şi ducă, din nou, binecuvântatele comori. Când merovingienii au cucerit Narbonne, vizigoţii au fost nevoiţi să-şi pună iarăşi la adăpost aurul. Există cel puţin două ipoteze: comoara a fost dusă fie la Toledo, fie ascunsă în ultima redută din zonă, în jurul localităţii Rennes-le-Château.
sursa: lovendal.ro
