foto: visitcocosisland.com
Comorile i-au fascinat pe oameni dintotdeauna. Unii le-au ingropat pentru a le accesa mai tarziu, altii, de la pirati incoace, sa le descopere pentru a intra in posesia bogatiilor visate. Unele au ramas legende, altele au fost scoase la lumina de-a lungul deceniilor. Iata cateva dintre ele in alegerea site-ului ListVerse.
Manuscrisul de Cupru
Manuscrisul este unul dintre cele 981 de texte descoperite la Khirbet Qumran intre anii 1946 si 1956, cunoscute sub numele de Manuscrisele de la Marea Moarta. El are o semnificatie speciala, chiar si pentru Indiana Jones, protagonistul unei serii de episoade turnate la Hollywood, si asta deoarece se presupune a fi harta unei comori. Gravat pe folii foarte subtiri de cupru rulate, manuscrisul este singurul document gasit la Khirbet Qumran care nu este scris nici pe pergament, nici pe papirus ca restul textelor care au facut valva atunci si inca fac si azi. In plus, ebraica in care este scris Manuscrisul de Cupru difera de celelalte manuscrise descoperite. Limba pare a fi una care a fost folosita cu sute de ani ulterior celorlalte texte.
Manuscrisul mentioneaza peste 60 de locuri care ar ascunde cantitati variabile de aur si argint si despre care se spune ca au fost ingropate. Uneori indicatiile sunt extrem de exacte, cu indicarea directiei la modul „intr-un sant care este pe fundul unui bazin cu apa de ploaie”. Nefericirea vanatorilor de comori a fost ca, pana in ziua de azi, bazinele cu apa de ploaie au secat si, intre timp, au aparut altele, asa incat nimeni nu a descoperit nicio comoara dintre cele despre care pomeneste Manuscrisul de Cupru, aflat azi la Muzeul Jordan din Amman. Partea si mai trista este ca, dupa cum cred unii cercetatori, romanii au gasit toate comorile din cele 60 de locatii, metoda lor de a tortura localnicii pentru a marturisi amplasamentul ascunzisurilor, fiind una foarte eficienta.
Misterul lui Cardenio
Desi multa lume a auzit despre celebra piesa de teatru scrisa de William Shakespeare, dar pierduta pentru totdeauna, intitulata Love’s Labour’s Won, o piesa mult mai putin cunoscuta este History of Cardenio (Istoria lui Cardenio), la randul ei pierduta, despre care se stie doar ca a fost pe lista de spectacole din 1613 a companiei de teatru londoneze King’s Men. Scrisa de Shakespeare impreuna cu John Fletcher, un scriitor cu care a mai colaborat si la redactarea pieselor Henry VIII si Two Noble Kinsmen, Istoria lui Cardenio il avea in centrul actiunii pe Cardenio, un personaj imaginat de Miguel de Cervantes in romanul Don Quijote.
Manuscrisul nu a fost gasit niciodata, dar in 1727, Lewis Theobald, un editor al pieselor lui Shakespeare, el insusi dramaturg, a afirmat sus si tare ca a gasit o copie a manuscrisului pe care a „prelucrat-o”, pe motive de copyright, pentru a o transforma intr-o piesa de teatru cu numele Double Falsehood (Dubla inselatorie). Intrebat unde se afla manuscrisul lui Skakespeare, Theobald a spus ca este plasat undeva in teatrul Covent Garden din Londra. Nenorocirea a facut ca, pana sa-l descopere cineva, teatrul a fost mistuit pana la temelie de flacari intr-un incendiu, undeva pe la inceputul secolului al XIX-lea. Daca Theobald a spus sau nu adevarul tot nu se stie, desi unii cercetatori spun ca omul nu mintea.
Comoara din Lima
Ce lista a comorilor pierdute ar fi completa fara putina piraterie? Zvonurile spun ca pe insula nelocuita Cocos (situata in largul coastelor Costa Ricai), ar salaslui o comoara despre care se crede ca ar valora cam 300 milioane de dolari. Prada ar fi fost alcatuita din „113 statui religioase din aur, printre care si o statuie a Fecioarei Maria in marime naturala, 200 cufere cu bijuterii, 273 sabii cu manere incrustate cu pietre pretioase, 1.000 de diamante, coroane din aur masiv, 150 de potire si sute de lingouri de aur si de argint”, dupa cum reiese dintr-un inventar original, toate aceste bogatii fiind stranse din Lima (Peru), de Biserica Catolica. In 1820, Viceregele din Lima a incredintat comoara unui comerciant englez pe nume William Thompson, comandantul vasului Mary Dear, pentru a fi transportata in Mexic.
Hotararea fusese luata pentru ca in 1820 coloniile spaniole fusesera cuprinse de focul razmeritelor. Din nenorocire pentru Biserica Catolica, tentatia englezului Thompson si a echipajului sau a fost mai mare decat focul revolutiilor, asa ca la un moment dat el le-a taiat gatul paznicilor si prelatilor spanioli care pazeau comoara si le-a aruncat trupurile in mare. Apoi s-a transformat in pirat, a schimbat compasul si a navigat pana in insula Cocos. Aici se pare ca a ingropat toate bogatiile si a repornit pe mare cu intentia de a se reintoarce pe insula dupa ce lucrurile se mai calmau. Ghinionul lui a fost ca nava Mary Dear sa fie interceptata de soldatii spanioli, intreg echipajul, cu exceptia lui Thompson, fiind spanzurat pentru piraterie. Drept rasplata pentru dovada de clementa, Thompson a fost de acord sa-i conduca pe reprezentantii spanioli la locul in care ingropase comoara, numai ca in momentul in care a ajuns pe insula, Thompson a evadat in jungla, astfel ca nici el, nici comoara n-au mai fost vazute vreodata. De atunci pana azi, sute de vanatori de comori au incercat sa dezgroape tezaurul din Lima de pe Insula Cocos.
Cea mai notabila a fost incercarea germanului August Gisser care a locuit pe insula intre 1889 si 1908, dar si aceasta a fost fara succes. De fapt se acrediteaza ideea ca aceasta comoara nici n-a fost ingropata pe Insula Cocos, ci undeva pe o insula necunoscuta din dreptul Americii Centrale.
Sabia Kusanagi
Numele complet al sabiei este Kusanagi no Tsurugi care s-ar traduce „Sabia care taie Iarba”. Ea reprezinta o parte a tripletei de obiecte de cult cunoscute in Japonia sub numele de Prerogativele (Regalia) Imperiale. Sabia este un simbol al puterii si este folosita ritualic de fiecare data cand este incoronat un nou imparat. Sabia este considerata si ca un simbol al legitimitatii noului conducator si se spune ca a fost data fiecarui nou imparat in ultima mie de ani.
Originalul acestei sabii se crede ca este adapostit in sanctuarul Atsuta din Nagoya, numai ca se pare ca in realitate ceea ce este folosit la incoronare este de fapt o copie! Adevarul este ca originalul real s-a pierdut pe fundul marii in timpul unei batalii navale din secolul al XII-lea, asa ca ceea ce este la Nagoya ar fi o copie, iar ce se foloseste la ceremonia de incoronare este o copie a copiei!
Oricum, e bine de stiut ca sabia Kusanagi no Tsurugi (care se spune ca a fost gasita in corpul unui sarpe cu opt capete, rapus de zeul Susanoo) reprezinta valoarea, in vreme ce celelalte doua obiecte ale Prerogativelor Imperiale, oglinda Yata no Kagami si bijuteria Yasakani no Magatama, reprezinta intelepciunea, respectiv bunavointa.
autor: GEORGE CUSNARENCU
sursa: revistamagazin.ro
