foto: loonylabs.org
Mintea umană este un lucru uimitor. Cunoaşterea, procesele gândirii, analiza, cantitatea de informaţii stocată şi viteza cu care acestea sunt percepute şi asimilate sunt doar câteva din procesele care exemplifică modul fascinant în care lucrează mintea noastră.
10. Eroarea jucătorului de noroc
Eroarea jucătorului de noroc se referă la tendinţa unei persoane de a crede că probabilităţile viitoare sunt influenţate de evenimente din trecut. Realitatea este cu totul alta, bineînţeles. De exemplu, probabilitatea să nimereşti „cap” când dai cu banul este de 50%, indiferent dacă în ultimele 10 dăţi când ai încercat ai nimerit doar „pajură”. O astfel de gândire este specifică, mai ales, jucătorilor de noroc. Să ne imaginăm că joci la ruletă, iar în ultimele patru încercări, zarurile au nimerit pe culoarea neagră de fiecare dată. Ar trebui ca la următoarea încercare să nimeresc roşu, corect? Greşit!
9. Reactivitatea
Reactivitatea este tendinţa oamenilor de a se comporta diferit atunci când ştiu că sunt urmăriţi. În 1920, Hawthorne Works a organizat un studiu pentru a vedea dacă şi cum influenţează luminozitatea spaţiului de lucru activitatea muncitorilor. Ceea ce au descoperit a fost cu adevărat uimitor: schimbând luminozitatea, productivitatea creştea. Atunci când studiul s-a încheiat, însă, productivitatea muncitorilor a revenit la cote normale. Concluziile studiului au arătat că între luminozitatea spaţiului şi productivitate nu există, în realitate, nicio legătură. Ştiind că sunt observaţi, muncitorii au devenit brusc mai harnici. Ni se întâmplă şi nouă asta. Atunci când ştim că suntem priviţi, ne purtăm în aşa fel încât să facem o impresie bună. Reactivitatea este o reală problemă în studii deoarece subiecţii, ştiindu-se sub lupă, se poartă diferit.
8. Pareidolia
Vi s-a întâmplat, cu siguranţă, să priviţi un nor şi să vi se pară că ia forma unui obiect, a unui animal sau a unei persoane. Acest fenomen poartă numele de pareidolie şi se referă la tendinţa de a acorda unei imagini oarecare o semnificaţie. Bineînţeles că semnificaţia nu este reală, ci este atribuită de privitor.
7. Auto-împlinirea destinului
Ca să înţelegeţi mai bine la ce se referă auto-împlinirea destinului, vă voi da următorul exemplu. Să ne imaginăm că vă aflați într-o relaţie şi că, din diferite motive, credeți că relaţia se va termina prost. Inconştient, veţi începe să vă porţi diferit, distanţându-vă de partener. Comportându-vă astfel, predicţia că relaţia se va încheia prost se va adeveri. Aceasta este auto-împlinirea destinului, anume angajarea indivizilor în diferite comportamente pentru a obţine rezultate care să confirme anumite predicţii. Implantând o idee în minte, ajungi să o transformi în realitate pentru că eşti convins de acest lucru/de predicţia pe care ai făcut-o. Auto-împlinirea destinului este un mecanism foarte puternic şi este folosit adesea de către oamenii de ştiinţă.
6. Efectul coroana
Efectul coroana este tendinţa de a transfera aspectele negative sau pozitive în alte arii ale personalităţii unui individ. Spre exemplu, dacă un angajat a întârziat la muncă în ultimele trei zile, şeful său va trage concluzia că este leneş. Este posibil ca angajatul să aibă motive întemeiate care să îi justifice întârzierea – poate că i s-a stricat maşina, poate nu a găsit o dădacă sau poate că vremea a fost rea. Însă, din cauza unui aspect negativ care ar putea să fie în afara posibilităţii angajatului de a-l controla, şeful va crede că acesta este leneş.
5. Mentalitatea de turmă
Mentalitatea de turmă reprezintă tendinţa de a adopta opiniile şi comportamentul majorităţii pentru a te simţi în siguranţă şi pentru a evita un conflict în grupul social sau cultural. Mentalitatea de turmă este explicaţia pentru care anumite comportamente, tendinţe, mai bune sau mai puţin bune, au prins. Este suficient ca un grup restrâns să creadă că anumite haine, maşini, pasiuni sau un anumit comportament sunt „cool” pentru ca restul să le adopte.
4. Rezistenţa activă
Rezistenţa activă poate fi explicată prin nevoia de a face opusul a ceea ce ţi se cere să faci din dorinţa de a te împotrivi unei idei pe care o percepi ca o îngrădire a liberului arbitru. Este foarte comună în rândul adolescenţilor, dar nu numai. Ceea ce este bizar este că, de cele mai multe ori, individul nu îşi doreşte să acţioneze în vreun fel anume, dar faptul că îi este interzis îl face să îşi dorească acest lucru.
3. Bonificaţiile hiperbolice
Oamenii au tendinţa de a prefera răsplata mai mică, dar imediată, în detrimentul uneia consistente, dar pentru care este nevoit să aştepte o perioadă mai lungă de timp. Cu alte cuvinte, cei mai mulţi oameni vor prefera să primească 100 de lei astăzi în loc de 1000 lei peste un an.
2. Prelungirea compromisului
Prelungirea compromisului este tendinţa oamenilor de a continua un efort care în trecut s-a dovedit ineficient. Este normal ca unele decizii pe care le luăm să nu fie corecte. Lucrul logic pe care ar trebui să îl facem atunci când o măsură se dovedeşte a fi eronată este să încercăm altă variantă. Cu toate acestea, anumite persoane continuă să investească mai mult în decizia respectivă, sperând să nu se ducă de râpă. Dacă de exemplu ai investit jumătate din economii într-o afacere şi, şase luni mai târziu, este clar că afacerea este un eşec, lucrul normal de făcut este să renunţi la business. Însă, din cauza efortului investit te vei dedica în continuare afacerii, sperând că lucrurile vor lua o întorsătură avantajoasă.
10. Efectul Placebo
Efectul Placebo este tratamentul prin puterea gândului. Pacienţilor li se dau pastile de zahăr sau sunt injectaţi cu ser fiziologic, spunându-li-se că acesta este tratamentul minune pentru afecţiunea lor şi, ca prin minune, aceştia se însănătoşesc. Ce se întâmplă, însă, atunci când pacientul află că tratamentul pe care îl credea vindecător este doar un truc? Un caz pe care medicii îl citează des este cel al domnului Wright. Domnul Wright suferea de cancer limfatic. În ciuda încercărilor medicilor şi a tratamentelor la care a fost supus, tumora continua să se extindă. Ca o încercare finală, doctorii i-au spus domnului Wright despre un tratament nou şi revoluţionar: Krebiozen. Câteva luni mai târziu, domnul Wright a părăsit spitalul vindecat. Nu după foarte multă vreme a aflat că medicamentul era un fals şi că nu conţinea nicio substanţă-minune care l-ar fi putut ajuta. S-a stins în câteva zile.
sursa: yuppy.ro
