Cele mai misterioase obiecte făcute de om

Arheologii au adus la lumina o multime de vestigii de-a lungul timpului, sageti, bijuterii, amfore, arcuri etc. Ei au incercat, si in mare parte au reusit, sa gaseasca explicatii pentru fiecare descoperire. Numai ca sunt si cazuri in care expertii au ramas perplecsi in fata unor obiecte facute de om, ramase misterioase pana in ziua de azi.

„Rotile” din Orientul Mijlociu

Desenele din Nasca (Peru), geoglife stravechi vizibile doar de la inaltime, au autori necunoscuti, unii cercetatori estimand ca sunt facute de mana unor extraterestri, cam la fel cum se presupune si in cazul piramidelor din Egipt. Daca liniile din Nasca sunt azi bine  cunoscute (sa nu uitam aportul revistei Magazin de-a lungul deceniilor), exista o versiune mai veche, mai misterioasa si chiar mai putin cunoscute undeva in Orientul Mijlociu.

„Rotile” sunt structuri circulare din piatra construite in desertul care se intinde intre Siria si Arabia Saudita. Se considera ca au o vechime de aproximativ 2.000 de ani, dar ele nu au fost descoperite decat in anul 1920 si explicatia acestei tarzii descoperiri este simpla: doar cam in acea perioada au fost construite avioane si au fost posibile zborurile pe distante lungi, „rotile” fiind vizibile, ca si liniile de la Nasca, doar de la inaltime.

Un arheolog care a cercetat aceste structuri declara ca ele pot fi percepute vag si de la sol, dar structurile apar cu claritate doar atunci cand te afli in avion, la o inaltime de minimum 50 de metri. Cine le-a facut si care a fost scopul acestor „desene” nu este clar nici in ziua de azi. Unele sunt grupate, altele sunt singuratice. Unele „roti” par a avea „spite” care ar fi aliniate cu fenomene astronomice, in vreme ce la altele ele par aleatorii.

foto: ClubEnigma

Crucea regelui Arthur de la Abatia Glastonbury

Una din legendele legate de Regele Arthur este cea legata de faptul ca niste calugari de la abatia Glastonbury i-au gasit sicriul in anul 1191. Langa rege a fost gasita si o cruce de plumb care avea gravat acest text: IACET SEPULTUS INCLITUS REX ARTHURIUS IN INSULA AVALONIA. In traducere ar insemna „aici zace ingropat renumitul Rege Arthur pe insula Avalon”. Multi cercetatori cred, ca daca ar fi existat acest sicriu, crucea este o facatura a calugarilor de atunci cu scopul de a incuraja pelerinajele la abatie. Culmea este ca, chiar si in cazul in care despre asta e vorba, atunci o facatura din secolul al XII-lea devine in sine foarte valoroasa din punct de vedere istoric.

Ultima mentionare a crucii dateaza din secolul al XVII-lea, dar misterul nu se opreste aici. Expertii au devenit brusc foarte interesati de subiect atunci cand, in decembrie 1981, un barbat a intrat la British Museum din Londra, declarand ca el a gasit crucea regelui Arthur.  Din pacate, Derek Mahoney, asa il chema pe om, desi a permis personalului sa examineze obiectul, n-a fost de acord sa-l doneze muzeului. In aprilie 1982, un judecator l-a condamnat pe Derek Mahoney la doi ani de inchisoare, dar urma sa fie eliberat imediat daca dezvaluia locul exact unde gasise crucea.

foto. Arthurian Romances

In ianuarie 1983 s-a solicitat eliberarea lui Mahoney, chiar daca nu se aflase nimic despre locul cu pricina, dar acum Mahoney nu mai voia sa iasa din inchisoare! Comedia a continuat si intr-un final Mahoney a fost aruncat afara din inchisoare impotriva vointei sale! Ulterior s-a aflat ca Mahoney se ocupase in trecut cu fabricarea de forme pentru producerea de papusi din plumb, ceea ce inseamna ca avea talentul necesar pentru a turna si o cruce precum cea a regelui Arthur. Si chiar daca el a facut acest obiect legendar, a facut-o atat de bine incat i-a pacalit pe toti expertii care au analizat-o.

Oul negru de piatra

In 1872 niste muncitori care sapau langa lacul  Winnipesaukee de langa New Hampshire au descoperit un obiect mai mult decat misterios. Era un ou dintr-o roca neagra de 10 centimetri inatime si acoperit cu gravuri. A fost descris imediat drept „o minune a lumii stiintifice”. Nimic similar nu mai fusese descoperit pe teritoriul SUA si ca urmare a fost denumit „Piatra Misterioasa”. Frontal pe ou este gravata o fata, lateral este un stiulete de porumb; un cerc contine parti ale unui animal, mai exista o spirala, un corn de luna si scheme alcatuite din linii si puncte. Azi, dupa 150 de ani de investigatii nu se stie mai mult decat atat: cineva a creat la un moment dat acest ou, dintr-un motiv anume si apoi, fara sa se stie de ce, l-a ingropat.

Tablitele din Glozel

In 1924, un taran pe nume Emile Fradin a descoperit pe terenul lui din Glozel o incapere subterana plina cu obiecte misterioase: oase umane scrijelite, idoli hermafroditi, masti si tablite inscriptionate  cu litere dintr-o limba neobisnuita. Omul a invitat specialistii sa vina sa mai sape si, de-a lungul anilor au fost descoperite mii de alte obiecte. Franta s-a impartit atunci intre cei care considerau ca obiectele erau adevarate si cei care considerau ca nu sunt decat contrafaceri. Primii erau convinsi ca obiectele ar fi din perioada Neolitica, iar scrisul ar fi precedat alfabetul fenician. Daca era adevarat, descoperirea de la Glozel ar fi semnificat faptul ca leaganul civilizatiei occidentale era Franta si nu Orientul Mijlociu.

foto: Jurnal Spiritual

Opozantii acestei opinii declarau ca obiectele sunt falsuri, asta si dupa ce fermierul a fost arestat sub acuzatia de frauda deoarece in curtea lui au fost gasite tablite proaspat prelucrate. Raportul unei comisii internationale a numit toate obiectele din Glozel falsuri. Fermierul nu a fost niciodata inculpat. Totusi, teste moderne arata ca oasele dateaza dintr-o perioada cuprinsa intre anii 300 i.e.n. si 1600. Tablitele par a fi cele mai vechi, cu o varsta de peste 2.000 de ani. Cat despre textele folosite, cercetatorii par de acord atunci cand spun ca ar apartine alfabetului Celtic vechi. Fradin s-a agatat de aceasta poveste timp de 80 de ani, luand secretele cu el in mormant atunci cand a murit in 2010.

Palariile de aur

Unele dintre cele mai neobisnuite obiecte realizate in Epoca de Bronz sunt cele patru palarii de aur, sau conuri. Ele au intre 40 centimetri si 1 metru lungime si sunt confectionate din aur, decorate cu cercuri concentrice de simboluri. Cel mai vechi este cel numit conul din Berlin care a fost prelucrat pe la 1300 i.e.n. si descoperit in 1835. Este acoperit cu 1.739 de simboluri reprezentand soarele si luna.

foto: etc.ancient.eu

In ceea ce priveste utilitatea lor, conurile se presupune ca ar fi fost coifuri, vase ceremoniale, decoratiuni pentru locuri de rugaciune sau chiar palarii ale „vrajitorilor”, mai exact numiti „preoti-astronomi”. Analizele moderne sugereaza ca decoratiunile conurilor reprezinta ciclurile solare si lunare, despre care se stie ca au fost observate pentru prima oara de astronomul Meton din Atena in secolul al V-lea i.e.n. Asta inseamna ca unele culturi proto-celtice cunosteau aceste cicluri cu multe secole, inaintea grecilor.

autor: GEORGE CUSNARENCU

sursa: revistamagazin.ro

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *