Criogenarea, negoţul cu nemurirea. Cu capul în jos, la minus 196 grade Celsius

foto: waterfordwhispersnews.com

Oricât de fantezist ar părea negoţul cu nemurirea, există oameni care s-au lăsat convinşi că pot învia.

Crionauţii cred că, dacă trupul le va fi conservat la temperaturi joase imediat după moarte, vor putea fi înviaţi în momentul în care ştiinţa va fi suficient de avansată pentru a-i reanima şi pentru a-i vindeca, eventual, de bolile care le-au adus moartea.

Pentru acest vis plătesc taxe mari, semnează adeziuni şi mor cu gândul la „cel de-al doilea ciclu de viaţă“. Din păcate, metoda criogenării este încă în fază de pionierat, deşi primele experienţe au fost făcute la început de secol.

Promisiuni scumpe

Pentru 120.000 de dolari, o fundaţie din SUA congelează trupul clientului imediat după moarte, promiţîndu-i că îl va readuce la viaţă dacă ştiinţa va avansa suficient pentru a-i reanima şi pentru a-i vindeca, eventual, de bolile care i-au provocat moartea. Există deja vreo mie de pământeni care şi-au cumpărat o a doua viaţă. Trupurile lor scufundate în containere metalice umplute cu azot lichid, aşteaptă ca ştiinţa să-i învie într-o bună zi. O a doua viaţă e o investiţie semnificativă. Criogenia costă între 30.000 şi 120.000 de dolari, în funcţie de pretenţii şi de negustorul la care apelezi. Acesta încasează banii, dar nu garantează că vor da vreodată ceva în schimb.

Locatari îngheţaţi

Preşedintele Fundaţiei pentru Prelungirea Vieţii „Alcor“ din Arizona, doctorul Jerry Lemler, în încăperea denumită de „îngrijire a pacienţilor“, unde 58 de morţi sunt ţinuţi în containere uriaşe pline cu azot lichid, la -196 de grade Celsius. Alte două containere mai mici conţin numai capete de oameni. Într-o cameră specială din Scottsdale, Arizona, se mai află 11 câini, 11 pisici şi o maimuţă. La un loc, cei 58 de clienţi, cum li se spune, au plătit mai bine de 4 milioane de dolari pentru a-şi cumpăra nemurirea.

Ambalaţi în antigel

Procedura standard de îngheţare la Alcor constă în mai multe etape. Intervenţiile se fac înainte ca procesul degenerativ să fie prea avansat. Pe cât posibil, personalul Alcorului încearcă să fie la căpătâiul muribundului înainte de ultima suflare. Odată ajunşi la sediu, defuncţii sunt aşezaţi confortabil pe un pat de gheaţă. Chirurgii îi deschid toracele şi introduc canule (mici tuburi de sticlă) în aorta care asigură circulaţia unei soluţii pe bază de glicerol (un fel de antigel). Într-o primă fază, pacientul este scufundat 36 de ore într-o baie de gheaţă şi silicon până cînd aceasta ajunge la o temperatură de -79 de grade Celsius.

Cu capul în jos, la minus 196 grade C

În a doua etapă, cadavrele sunt băgate într-un fel de saci de dormit de lână şi apoi introduse, cu capul în jos, în cilindri de oţel umpluţi cu azot lichid, la -196°C. Corpul capătă o constistenţă de sticlă. Aici stau vreme de 7-10 zile, cu capul în jos pentru că, dacă apar disfuncţionalităţi ale sistemului de răcire, temperatura se menţine scăzută mai mult timp în partea de jos a containerului, iar picioarele sunt mai puţin importante decât capul sau toracele. În cea de-a treia etapă este introdus într-unul din containerele de oţel înalte de 3 m umplute cu azot, operatie delicată deoarece corpul e casabil. Din acest moment începe hibernarea omului.

Hibernare pe mii de dolari

Ca să te înscrii în Alcor, plăteşti o taxă de 150 dolari. Taxa anuală de membru este de 398 dolari. Pentru suspendarea crionică, după moarte, a întregului trup, se plătesc 120.000 dolari. Conservarea capului, neurosuspensie, costă 50.000 dolari. În general, membrii fundaţiei semnează încă din timpul vieţii poliţe de asigurare al căror beneficiar este Alcor. La banii astfel adunaţi se adaugă substanţiale donaţii. În 2002 s-au primit de la simpatizanţi 875.615 dolari. Fiscul îşi pune deja problema ce fel de organizaţie non-profit, scutită de taxe, este Alcor, de vreme ce banii curg şi nici un fel de cercetare ştiinţifică serioasă nu a fost făcută de fundaţie în cele trei decenii de existenţă.

Greşeală sau calcul la rece?

Poliţia din Los Angeles investighează moartea unui oficial Alcor. Detectivii nu exclud că ar fi vorba de omucidere, deşi fundaţia susţine că a fost eutanasie. Hugh Hixon spune că a văzut cum presupusei victime, care era bolnavă de SIDA, i s-a administrat o substanţă paralizantă care i-a grăbit moartea. Alcor neagă cu vehemenţă că s-ar fi implicat în clonarea umană, deşi documentele arată că oficialii fundaţiei au finanţat cu 100.000 de dolari, în 1998, organizaţia BioTransport, care avea acest scop. În plus, tot actele arată că fondatorul Alcor, Fred Chamberlain, a folosit banii de la BioTransport pentru a înfiinţa o altă firmă, Cells4Life („celule pentru viaţă“), care ar urma „să ofere posibilitatea stocării la rece a probelor ADN cu posibilitatea clonării viitoare“.

Îngheţare pe capete

Prin anii ’90, Alcor a început să fie hărţuită de autorităţile californiene. Congelarea cadavrelor era o practică ilegală şi contravenea preceptelor religioase. Un medic legist a încercat să convingă instanţa că o pacientă, Dora Kent, în vîrstă de 83 de ani, a fost congelată înainte de a-şi da ultima suflare. Alcor a cîştigat însă de fiecare dată procesele. Ei mai au un fel de pacienţi: neuroizii. Adică cei care optează pentru aşa-numita neurosuspensie, adică doar pentru conservarea capului. Clienţii , cuvintele „cadavru“ sau „mort“ nici măcar nu se pronunţă la Alcor, sunt decapitaţi, iar capetele le sunt puse, în aceeaşi baie de azot, pe nişte pernuţe speciale. Congelarea capetelor umane n-a generat controverse juridice până acum.

Campion la recipient

Mulţi oameni iau această ispită în serios. În America, criogenia e o afacere adevărată. Există 8-9 organizaţii care criogenizează, cu acte în regulă, pe oricine achită taxele. Cea mai cunoscută dintre ele, „Alcor“, a devenit la sfîrşitul anului trecut centrul unui scandal public. Trupul jucătorului de baseball Ted Williams se află într-un container Alcor din 2002. Scandalul care a ţinut pagina întîi a ziarelor americane izbucnise de la constatatrea că el nu-şi dăduse acordul scris pentru suspendare crionică (congelarea întregului corp). În plus, testamentul său din 1996 arată că îşi dorea să fie incinerat. Scandalul a căpătat amploare după ce pe Internet au apărut fotografii macabre din timpul decapitării, cu o daltă şi un ciocan.

„Căldura degetelor mele l-ar sparge“

Copiii fostei vedete îşi dispută acum corpul tatălui în faţa justiţiei. Unul dintre fii a plasat corpul într-un congelator din Arizona. John Henry Williams, de 33 de ani, a luat această decizie în speranţa că peste 25 de ani, tatăl său va reînvia şi va putea face din nou să vibreze stadioanele americane. Mort la 83 de ani din cauza unei crize cardiace, sportivul zace acum în azot lichid, la o temperatură de minus 320 grade Celsius. Operaţiunea l-a costat pe Henry 120.000 de dolari. „Tatăl meu se află îngheţat într-un tub metalic, iar dacă aş vrea să-l ating, căldura degetelor mele l-ar sparge“, se plânge Barbara Williams Ferrell, fiica fostului campion.

Teorii sceptice

Cei mai mulţi savanţi contestă baza ştiinţifică a organizaţiilor care se ocupă de criogenizare şi argumentează că, până în prezent, cu excepţia unor embrioni de şoareci, nici un mamifer, o dată congelat, nu a putut fi readus în simţiri. „Dacă ar putea ţine la rece un câine măcar o lună şi să-l învie m-aş înscrie şi eu“, spune Mark O. Martin, genetician la Occidental College din Los Angeles. În privinţa crionicii, există prea puţine date experimentale. Scenariile învierii după congelare sunt considerate literatură SF.

Crioprotectorii

Adevărata problemă a crionauţilor e că, la temperaturi scăzute, structura celulară se deteriorează ireversibil: prin congelare, pereţii celulelor se fracturează, iar conţinutul acestora, apă, săruri, zaharuri şi altele, se scurge prin fisurile provocate în timpul îngheţării. Prin vitrificare, materialul biologic este menţinut în azot lichid, la temperaturi foarte joase, dar infuzat în prealabil cu substanţe protectoare care împiedică formarea cristalelor de gheaţă. Astfel conservate, ţesuturile, care capătă un aspect sticlos, par a suferi mai puţine stricăciuni. Cristalele de gheaţă care apar în moleculele de ADN ridică numeroase dificultăţi în încercarea de readucere la viaţă a pacientului. După numeroase teste de laborator s-au obţinut crioprotectorii, un fel de substanţe ce opresc răspîndirea cristalelor de gheaţă în organism.

Oase de diamant

Datorită nanotehnologiei, după dezgheţare, maşinuţe minuscule, de dimensiuni atomice, ar urma să depaneze defecţiunile apărute în timpul proceselor succesive de congelare şi decongelare. Şeful Laboratorului Media de la Massachusetts Institute of Technology, Marvin Minsky, prevede că va veni ziua în care conţinutul creierului uman „va putea fi extras şi încărcat într-un fel de sistem computerizat“. După aceea, va fi descărcat „într-un trup oarecare, iar viitoarele organisme sintetice vor fi probabil mai durabile şi mai uşor de reparat“ decât trupurile noastre din primul ciclu de viaţă. Un alt membru „Alcor“, Mathew Sullivan, crede că „va trebui să ne întărim oasele cu fibre de diamant“ şi că „vom avea celule sangvine artificiale care vor putea transporta mai mult oxigen“.

Francezii admit doar conservarea capului

În 2002, un tribunal francez a declarat ilegală fapta lui Remy Martinot, care şi-a congelat tatăl, pe dr. Raymond Martinot, considerat un pionier al crionicii. În pivniţele Castelului Martinot din Franţa, Martinot şi soţia acestuia, Monique, se odihnesc în congelatoare. Ea fusese congelată încă din 1984 de soţul ei, care a sperat că va veni o zi în care ştiinţa îi va readuce soţia la viaţă şi o va vindeca de cancer. Legea franceză spune că un trup neînsufleţit trebuie fie incinerat, fie îngropat. Judecătorii francezi au autorizat folosirea forţei, la nevoie, pentru executarea sentinţei. La cerere, pacienţilor li se poate conserva doar capul, după o procedură chirurgicală complicată.

Speranţe pentru viitor

Până acum nici un pacient supus criogeniei n-a putut fi readus la viaţă. Totuşi oamenii de ştiinţă nu-şi pierd speranţa, iar criogenia se bucură de o largă mediatizare. În gheţurile Antarcticii au fost descoperite cadavre de animale preistorice perfect conservate. Celule sunt încă vii. La fel, celule mumiilor egiptene au putut fi readuse la viaţă. Dar posibilitatea ca un organism complex, cum este cel al omului, să poată fi conservat o perioadă lungă de timp şi reactivat la comandă peste sute de ani, este încă un vis.

Dispozitive de înviere

Nanotehnologia este considerată ştiinţă veritabilă. În urmă cu 17 ani, K. Eric Drexler a descris nano-maşinile în cartea sa „Motoarele creaţiei“: dispozitive chirurgicale minuscule care „vor îndepărta dopurile de ţesut solid din vene şi artere“, după care vor începe repararea celulelor din ţesuturile deteriorate. Drexler recunoştea că cea mai mare provocare a biostazei este de a menţine pacientul neschimbat ani de-a rîndul.

Fundaţia care prelungeşte viaţa

Fundaţia pentru Prelungirea Vieţii Alcor, care poarte numele unei stele din Carul Mare, are 31 de ani de activitate şi 656 de membri. A fost înfiinţată în 1972 de soţii Fred şi Linda Chamberlain, sub numele de Societatea pentru Hipotermie în Stare Solidă, avînd scopul declarat de a promova şi de a încuraja cercetări în domeniul criobiologiei, ştiinţă care studiază comportamentul materiei vii la temperaturi scăzute. Cei 656 de membri poartă brăţări de argint cu însemnele Alcor, pentru a semnala personalului medical că trupurile lor trebuie trimise, după moarte, la sediul fundaţiei, pentru aşa-numita suspendare crionică.

Primul om la congelator

Mişcarea crionică, născută în anii ’30 s-a bazat mai mult pe nuvele SF. Până în 1967, cînd a fost criogenat primul om, psihologul american James Bedford. Prima asociaţie ştiinţifică ce s-a dedicat studiului acestei discipline a fost înfiinţată în anul 1963 în SUA de către profesorul Robert Ettinger, părintele criogeniei. În 1967 a avut loc prima aplicaţie experimentală asupra unui om.

Ruşii sunt şi ei amestecaţi

Crioprotectorul e posibil în practică. A fost obţinut în Rusia. Cercetările au fost iniţiate, în urmă cu 20 de ani, de Pavel Vasilievici Scerbacov. După numeroase teste,echipa sa a reuşit să obţină substanţa revoluţionară denumită supercrioprotector. Subiectul a fost un câine. El a fost îngheţat prin alternarea temperaturii corpului de la maxim la minim, de mai multe ori. Ritmul cardiac creştea şi scădea. După mai multe zile de congelare pacientul a fost dezgheţat complet. Pulsul a revenit la normal şi câinele şi-a revenit la viaţă. Scerbacov a repetat testul şi pe câţiva cobai. Reuşita a fost în proporţie de 100%. După destrămarea fostei URSS, laboratorul doctorului Scerbacov a fost desfiinţat. Cercetătorii au plecat peste hotare.

O a doua viaţă, premiu de concurs

Cei mai mulţi oameni de ştiinţă spun că perspectiva de a învia oameni e pură utopie. Totuşi, revista „New Scientist“, „bastion al gândirii raţionale“, cum i se spune, a iniţiat o campanie de marketing care a făcut înconjurul lumii. Acum un an, „New Scientist“ a organizat un concurs cu taloane pentru cititori în care premiul era o a doua viaţă. Cîştigătorul concursului avea să fie criogenizat după moarte, pe cheltuiala revistei. Câştigătorul putea alege şi alternativa unei excursii în Hawaii.

sursa: desecretizari.blogspot.ro

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *