Cum scriem corect: Iisus Hristos, Isus Cristos sau Isus Christos

Grafia Numelui Mântuitorului este o problemă des ridicată, iar întrebarea “cum se scrie corect?” este una des adresată. Numele Mântuitorului este scris uneori Isus, alţii dublează litera „i”-ul şi scriu Iisus, iar titlul de “uns” este scris Hristos sau Christos sau Cristos?

Noul Testament a fost scris iniţial în greacă, iar numelui mântuitorului i s-a adăugat supranumele de Χρίστος (citit Chrístos). Hristos este un titlu sau supranume şi nu constituie numele propriu-zis al Mântuitorului. El provine din limba greacă, de la verbul “hrio” care înseamnă „a unge”,deci literar Hristos înseamnă „cel uns” sau “unsul”.
Cuvântul ebraic pentru Christ/Christos este מָשִׁיחַ (Măšíaḥ, citit Masiah) şi este cel mai des transliterat în greacă Messias (sau Messiah în alte limbi) şi preluat în română ca Mesia, a se vedea Ioan 4:25 “Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate”

„Masiah” era numit iniţial regele în Israel, pentru că la ceremonialul de învestire era uns cu untdelemn de către un preot sau un profet cultic. Regelui David, Dumnezeu i-a promis o dinastie veşnică, făgăduinţă care însă a fost pusă sub semnul întrebării în 586 î.d.Hr., când regatul Iuda îşi pierde independenţa politică. Dinastia lui David nu va mai fi restabilită, dar profeţiile despre venirea unui descendent din ramura genealogică a lui David, un rege drept ales de Dumnezeu, a generat o intensă aşteptare mesianică. Mântuitorul S-a prezentat pe Sine că fiind Mesia, dar împărăţia Lui nu era din lumea aceasta (Ioan 18:36), ci era împărăţia cerească, a cărei apropiere chiar a predicat-o încă de la începutul activităţii.


În greacă titlul de Christos se poate scrie în două moduri:
– „Χρίστος”, Chrístos, de la adjectivul „χριστός”, christós, care înseamnă „unsul” (sau „alesul” după cum apare în teologia creştină pentru termenul de Messiah)
– „Χρήστος”, Chrēstos, de la adjectivul „χρηστός”, chrēstós, care înseamnă „folositor„.

Ortodocşii folosesc forma de Hristos, iar catolicii forma de Cristos sau Christos.
În numele grecesc Χρίστος, consoana iniţială “X” este litera grecească “hi“ sau “khi” şi care se citeşte “H”, de aici şi titlul de Hristos. Limba latină a preluat prima litera drept “ch”, iar titlul a devenit Christos sau pur şi simplu Cristos.
Ortodocşii au continuat Creştinismul pe direcţia bisericii greceşti, de aici şi tradiţia de a păstra denumirea de Hristos, iar Catolicii au continuat forma de Creştinism pe direcţia bisericii din Roma, unde latina era limba de oficiere a slujbelor şi unde titlul de „uns” a lui Iisus a devenit Christos sau Cristos.
Catolicii mai aduc ca argument faptul că ei preferă titlul scris cu “C” pentru a păstra o corespondenţă cu cuvântul “catolic”, care înseamnă “universal”, şi cu cuvântul “cruce”.

Transliterarea Iisus Hristos în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe şi în majoritatea literaturii ortodoxe , este fidelă scrierii greceşti Ἰησοῦς Χριστός, alfabetul slavon fiind derivat din scrierea greacă, iar Biserica Ortodoxă Română a folosit scrierea slavonă.
Din punct de vedere religios, toate 3 variante sunt la fel de corecte, totul depinde de tradiţia urmată de fiecare biserică şi implicit de preferinţele enoriaşilor.
Lingvistic vorbind, grafia „Isus Cristos” este varianta corectă în limba română, întrucât limba română fiind de origine romanică, nu trebuie să urmeze tradiţia slavă şi să preia fonetica grecească.Totuşi Dicţionarul Explicativ al limbii Române (DEX) agrează toate cele 3 forme de Hristos, Christos şi Cristos, şi orice altă formă hibridă Iisus Cristos, Iisus Christos, Isus Hristos, Isus Christos, Iisus Christos sunt incorecte din punct de vedere lingvistic şi etimologic.

Monograma lui Iisus Hristos, cunoscută şi ca semnul XP (se pronunţă chi-rho), reprezintă un simbol creştin timpuriu constând din primele două litere greceşti ale numelui Χριστός (în limba română „Hristos” sau “Cristos”). În timpul păgânismului, prin folosirea acestor litere credinciosul îşi afirma identitatea de creştin.

Conform tradiţiei, acest simbol ar fi fost visat de Constantin cel Mare înaintea Bătăliei de la Podul Milvius, fiind denumit de aceea şi crucea constantiniană sau labarum. Monogramei îi sunt alăturate uneori prima şi ultima litera din alfabetul grecesc, alfa şi omega. Aceste două caractere simbolizează începutul şi sfârşitul, dumnezeirea şi veşnicia lui Isus Cristos.

Autor: Claudiu Pastor

Sursa: safiisanatos.ro

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *