Oscilarea aceasta în istorie, între un Iisus − Mântuitor pentru unii și impostor pentru alții; între un Hristos − viu și de-viață-dătător pentru mulți, și unul „menit să aducă alinare babelor și leneșilor”, potrivit altora[2]; și între un Învățător autentic al vieții, precum Îl considerăm noi, și un simplu moralist nedemocrat și desuet, după cum Îl cataloghează societatea postdemocratică de astăzi, mi-a stârnit o întrebare pe care v-o adresez și eu dumneavoastră la această sărbătoare: dacă ar fi să Se nască din nou, astăzi, Hristos, oare lumea noastră cum L-ar primi?…
Conducătorii: cu nepăsarea romanilor de altădată? Cu groaza criminală a lui Irod? Cu aversiunea căpeteniilor iudeilor, sau cu machiavelismul marelui inchizitor din celebra operă a lui Dostoievski?…
Oamenii de vază: Cu buimăceala cărturarilor de acum 2000 de ani? Cu aroganța fariseilor? Cu triumfalismul saducheilor? Cu oțărârea revoluționarilor francezi sau cu platitudinea discursului politic corect de astăzi?…
Poporul de rând: cu reticența și suspiciunea iudeilor de altădată, sau cu ignoranța ori mirajul superstițiilor și al pretinselor minuni, tot mai generalizate în prezent?…
Cum L-ar primi, oare, liderii lumii de astăzi, atât de preocupați de frâiele puterii și de resursele planetei și deloc îngrijorați de spiritualitatea acesteia, aflată în declin continuu? Cum L-ar primi managerii, prea obsedați de marketing și business-uri de tot soiul pentru a mai putea întrevedea și partea necomercială a realității?
Cum L-ar primi savanții, prea angrenați în explorarea științelor pentru a mai cinsti și pe Făuritorul acestora? Dar bioeticienii, care speră de mult să-I fi luat locul Creatorului, prin experimentele lor, de multe ori anti–biotice?[3]Cum L-am primi noi, slujitorii Bisericii, răpiți mai curând de un anumit instituționalism decât de jertfelnicia misionară a Apostolilor și sfinților de altădată?…
Cum L-ar primi tinerii de azi, tot mai vrăjiți de cuceririle tehnologiei și de mirajul inteligenței cibernetice și, pentru aceasta, mai degrabă „cetățeni” ai unei lumi virtuale, decât ai celei reale? Dar sforarii și manipulatorii vieții noastre, la gândul că vor fi deconspirați de Cel ce vede, cunoaște și plătește sau răsplătește toate? Cum L-ar primi ferventele militante feministe, aflând că nu este, și El, măcar de gen neutru[4]?… Dar cei pro păcate împotriva firii, la gândul că și „Noul Născut” ar putea avea aceeași viziune biblică asupra Sodomei și Gomorei (Fc. cap. 19)?… În fine, cum L-ar primi cei ce promovează asiduu imoralizarea și islamizarea Europei, cu scopul vădit de a reseta omul pe alte baze decât cele natural-divine, doar-doar se va stinge odată creștinismul acesta plictisitor și fad, după cum îl consideră ei?!…
† SEBASTIAN, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor
[1] Așa a fost numită religia de către teoreticianul socialismului științific Karl Marx (1818-1883), afirmație preluată apoi și de primul conducător al statului sovietic, Vladimir Ilici Lenin (1870-1924).
[2] Aceasta era forma sub care defăimau religia politrucii comuniști.
[3] Întoarse împotriva vieții adică.
[4] În 2015, în Franța a început înregistrarea oficială a pruncilor de genul neutru.
sursa: http://acvila30.ro/
