Connect with us

Hi, what are you looking for?

S.O.S.

Pas cu pas ne ducem…

A participant of the Gay Pride event waves a rainbow flag by police protecting the Greek parliament in central Athens on June 9, 2012. Some 1000 people took part at a march organised by Greece's gay and lesbian community, with the main slogan ' love me, its for free' . AFP PHOTO/ LOUISA GOULIAMAKIARIS MESSINIS/AFP/GettyImages ORG XMIT:

A participant of the  Gay Pride event  waves a rainbow flag by police protecting the Greek parliament in central  Athens on June 9, 2012. Some 1000 people took part at a march organised by Greece's gay and lesbian community, with the main slogan ' love me, its for free' . AFP PHOTO/ LOUISA GOULIAMAKIARIS MESSINIS/AFP/GettyImages ORG XMIT:

Trăim timpuri în care nu-ți arde de glumă. Și totuși, în pofida tragismului situației din România, dar și din lume, sînt momente în care uneori îmi vine să glumesc – sînt glume triste, unele poate proaste, dar sînt probabil un reflex al vorbei românești „a face haz de necaz”, să îmi mai vărs amărăciunea.

O să încep prin a spune, nu fără legătură cu urmarea și repetînd că este o glumă, că mi-am dat seama că poporul roman este intolerant cu minoritățile. Am realizat acest fapt aducîndu-mi aminte, din străfundurile memoriei, de un joc al copiilor care avea ca refren „acest este jucat/de o fată și un băiat”. Cu alte cuvinte, la acest joc, copiii homosexuali români (chiar dacă nu existau), erau excluși. Orice psiholog de astăzi vă va putea explica pe larg cum această potențială excludere ar fi avut efecte devastatoare asupra acestor potențiali mici homosexuali care, respinși de societate și simțindu-se marginalizați, erau în stare să ajungă chiar pînă la sinucidere. Norocul nostru a fost că acest joc de copii nu a făcut obiectul unei proceduri de infringement, și că nici nu s-a ajuns ca pentru acest joc de copii să cheltuim tot bugetul Romăniei pentru amenzi și despăgubiri aplicate de CEDO, ONU, UE și nenumăratele instituții care supraveghează discriminarea.

Dar mai mult decît atît, am stricat chiar și un evreu ajuns în România acum peste două secole. Acesta, fost rabin, l-a cunoscut pe adevăratul Dumnezeu (precum Saul din Tarsul Ciliciei), s-a creștinat și s-a călugărit. După ani petrecuți la Muntele Athos unde a luat numele de Neofit Cavsocalvițiu, s-a stabilit în Moldova, în mănăstiri de pe stînga și dreapta Prutului. Aici, a scris în anul 1803 cartea „Înfruntarea jidovilor”(o găsiți pe net). Titlul nu este politically correct: cartea trebuia numită „Înfruntarea evreilor” (la fel de de denigrator este și titlul dat de cunoscutul antisemit Nicolae Constantin Paulescu în anul 1928 ultimului volum din senzaționala sa trilogie nemedicală – „Despre degenerarea rasei jidovești”, pe care din păcate nu știu unde o puteți găsi).

Apoi, Ion Budai Deleanu, încălcînd principiul corectitudinii politice, a scris „Țiganiada”, și nu „Romaiada”, Eminescu, într-un mod peiorativ, le spunea bulgarilor „bulgăroi cu ceafa groasă” iar grecilor „grecotei cu nas subțire”, mezelarii lui Gheorghiu-Dej produceau excelentul, dar iarăși peiorativul „mușchi țigănesc”, românii au scornit bancurile cu Ițic și Ștrul, dar și bancurile cu Radio Erevan. Este evident, în România minoritățile sînt discriminate de foarte mult timp.

Gata cu gluma. Am vorbit despre homosexualitate – nenorocitul meu de pesimism îmi spune că dacă UE nu se destramă în cel mai scurt timp, nemernicii voștri de parlamentari (spun ai voștri, fiindcă voi i-ați ales), în mare majoritate idioți, ori corupți, ori trădători de țară, șantajați cu dosarele de turnător (vechi) sau cu cele de mafioți (noi), vor aproba căsătoriile între homosexuali, dar și adoptarea de către aceștia a copiilor, situație în care probabil tată va fi considerat cel cu poziție dominantă, iar mamă cel care va fi asuprit, de la spate (oricum, mama va avea experiență la spălatul podelei).

Biserica noastră behăie din cînd în cînd cite un protest pașnic, după care se întoarce să doarmă pe saltele burdușite cu bancnote de cite 500 de euro. În rest, tace – fiindcă ori primește de la buget sume care ar fi trebuit să ajungă la sănătate, învățămînt sau adevărata protecție socială, ori este șantajată cu dosarele de la CNSAS ale înalților ierarhi. În anul 2001, BOR a fost șantajată de Adrian Năstase cu deconspirarea foștilor colaboratori – și atunci, biserica nu a mai protestat la legalizarea homosexualității.

Unii au sugerat că Adrian Năstase ar fi homosexual, alții au scris-o în mod direct (iar un preot a scris că se iubea chiar cu ÎPS Teodosie Șpagoveanul al Tomisului). Nu știu adevărul – tot ce știu este că în urmă cu vreo 45 de ani, cînd era student, Adrian Năstase a fost martor în procesul profesorului Lepădătescu de la Facultatea de Drept, arestat pentru homosexualitate. Nu știu ce a declarat, iar avînd în vedere vechimea, probabil că după 1990 dosarul a fost trimis imediat la topit.

La sfîrșitul titlului, am scris și „Pas cu pas”. Nu mă refeream la literatura prezindențială, ci la politica pașilor mărunți prin care, de trei milenii și jumătate, un popor mic, dar de o tenacitate demnă de o cauză mult mai bună, ajutat nu de Iahve ci de celălalt, își realizează programul de a pune stăpînire pe întreaga lume, de a arunca întreaga omenire într-o sclavie perpetuă, fără de scăpare. Printre altele, acest program are în vedere și distrugerea creștinismului, a valorilor creștine, a moralei creștine.

Fac o paranteză necesară şi mă refer la noua cinematografie românească, tot mai laureată şi medaliată la festivalurile internaţionale de profil. Am văzut cîteva filme româneşti de după 1990 care mi-au plăcut chiar dacă nu au fost premiate, și am văzut cîteva din cele premiate. Desigur, nu sînt specialist in critica cinematografică, dar am constatat că premiate au fost cele care condamnă pe nedrept, desconsideră sau batjocoresc poporul român, sau care prezintă aspecte reale, existente și în alte dintre țările dezvoltate, civilizate și democratice, dar care nu sînt exhibate acolo. Au excelat în această privință doi regizori care pentru meritele lor de a aduce „onoruri” țării prin denigrarea ei, au fost decorați de Palatul Cotroceni. Promit că voi face o analiză a filmelor premiate, dacă cineva va fi interesat de părerea unui amator.

Eu vreau doar să mă refer acum la filmul „Patru luni, trei săptămîni, două zile” în care o tînără, pe timpul regimului Ceaușescu, moare în urma unui avort ilegal. Este adevărat, pe timpul lui Ceaușescu, femeia care își întrerupea singură cursul sarcinii sau consimțea la așa ceva, era pasibilă de o pedeapsă de pînă la doi ani închisoare, aplicîndu-se pedepse cu suspendarea. Știați însă că în același timp, în Portugalia, femeia care săvîrșea aceeași faptă, era pasibilă de o pedeapsă mai mare, de pînă la 3 ani? În Portugalia au avut loc multe referendumuri pentru încuviințarea avortului, respinse pe bandă rulantă – dar, pas cu pas, s-au organizat altele noi, pînă cînd, la 9 aprilie 2007, o nouă generație de votanți, deja descreștinați, au votat cu 59 % pentru dezincriminarea avortului (în anul 2005, în Portugalia au avut loc peste 18.000 de avorturi ilegale). Într-o altă țară catolică, Spania, avortul a fost liberalizat în anul 2009, prevăzînd chiar posibilitatea ca minorele peste 17 ani să avorteze fără consimțămîntul părinților. Dar chiar și astăzi, în lume, există țări catolice în care avortul este interzis. Dacă nu s-a întîmplat între timp ceva ce nu am aflat eu, printre acestea se numără Polonia, Irlanda, țările latino-americane. Pas cu pas, referendum după referendum, pînă cînd noile generații, imbecilizate și descreștinate ajung să constituie majoritatea la vot.

Foarte recent, în Irlanda a avut loc un referendum cu privire la căsătoriile homosexuale. Îmi rîdeam în barbă cînd mă gîndeam ce eșec zdrobitor vor suferi în această țară catolică adepții curcubeului! Și totuși, nu! Tinerii irlandezi au votat pentru pidosnicie! Am gîndit și eu o dată pozitiv, și nu mi-a ieșit! De aceea vă spun, presimt că dacă noua URSS nu se va destrăma mai repede, gunoaiele pe care îi trimiteți în parlament (eu nu, fiindcă eu nu mai am cu cine să votez!) vor accepta căsătoriile homosexuale și adoptarea copiilor de către membrii acestora. Cînd gîndesc negativ, îmi iese întotdeauna.

Morala creștină a fost lovită în primul rind în țările predominant protestante (țările scandinave, Olanda, SUA) după care, invocîndu-se drepturile omului (?), loviturile au fost extinse și în celelalte țări creștine, inclusiv România. Pas cu pas.

Nenorocirea aceasta va atinge și ceea ce părea intangibil, Muntele Athos. Poate credeți că acolo călugării doar se roagă? Nici vorbă – sînt implicați plenar în afaceri. Nu le-a ajuns doar ajutorul de la statul grec (primesc subvenții importante, nu plătesc impozit pe profit, carburantul pentru sutele de mașini care circulă acolo este scutit de taxe și accize), nu le-a ajuns profitul propriu (exportul de lemn, taxa de 25 de euro percepută pentru fiecare pelerin, vînzările de obiecte bisericești care au transformat pangarele într-un soi de buticuri – ceea ce Mîntuitorul numea „peșteră de tîlhari”), nu le-au ajuns ajutoarele de la statele și credincioșii din țările care au aici mănăstiri și schituri, dar au „pus botul” (ca să mă exprim popular) la banii europeni. Pas cu pas.

Din cele 20 de mănăstiri existente (dintre care nici una nu este românească, deși voievozii români au fost ce mai darnici, noi avînd doar două schituri),17 se bucuraseră de banii satanei.Cei mai vehemenți împotrivă, au fost călugării sîrbi de la Hilandaru.

Arhondaricurile (clădirile pentru pelerini) sînt noi și moderne, cu paturi și așternuturi europene, WC-urile sînt cu gresie și faianță. Singurele lucruri care deocamdată lipsesc, sînt oglinzile (care nu există în nici o mănăstire). Dar probabil că vor apare. Pas cu pas.

Știți că pe Muntele Athos, de peste un mileniu, este interzis să intre femeile. După ce stareții au acceptat pomana parșivă, eurodeputatele au sărit în sus: “Dar aceste subvenții provin și din impozitele noastre, plătite de femei! Să ni se dea dreptul să vizităm Muntele Athos!”. Cu multă obidă, un batrîn călugăr român de la Marea Lavră îmi spunea că se așteaptă ca în curînd, Sfîntul Munte să ajungă loc de petrecut luna de miere – bărbați cu femei, bărbați cu bărbați, femei cu femei. Și desigur, se vor monta și oglinzi. Totul, ca euro să fie primit.

Pas cu pas, pas cu pas…

AUTOR: Dan Cristian IONESCU                                                        

SURSA: justitiarul.ro

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You May Also Like

Actualitate

O tanara doctorita relateaza dramele prin care trec rezidentii din spitale. „Nu ne-a tras nimeni de maneca sa ne spuna cat de batjocoriti o...

Generale

Daniela Ciurea este asistentă în Timișoara, la Clinica de Chirurgie Vasculară a Spitalului Județean. Lucrează cu drag aici, dar a încercat să-și facă un...

Dezvăluiri

Fără îndoială că momentul 1968 nu trebuie uitat. A fost un moment de cotitură pentru România socialistă, unul care ne-ar fi putut costa independența...

Sănătate

Potrivit sanatate.findtalk.biz, Vigantolul, asa-zisa vitamina D nu este o vitamina ci este un hormon care duce la calcifieri necontrolate in organism, la rahitism, la dereglarea...

Copyright © 2020 ZoxPress Theme. Theme by MVP Themes, powered by WordPress.