Ingerul Mortii intuneca mintile tot mai multor oameni, prin asa numitul „drept la moarte cu demnitate” („right to die with dignity”) pe care institutiile politice il legifereaza. In doar ultimele 12 luni mai multe vedete americane si britanice s-au sinucis in urma unor boli de care au fost afectate, iar suicidul a fost acompaniat de aclamatii in mass media si in cercurile asa zis „progresiste”.
Toamna trecuta, Tribunalul Suprem al Canadei a decretat un drept la moarte cu demnitate, un eufemism pentru eutanasie si suicidul asistat. In plus, a impus Parlamentului canadian o perioada de timp pentru a legifera acest „drept”.
Spitalele crestine, clinicile crestine, medicii crestini, si ale persoane ori institutii care se impotrivesc eutanasiei din motive de constiinta ori convingeri religioase devin tot mai ingrijorate de anvergura propusei legislatii, temindu-se sa nu li se impuna sa presteze servicii de eutanasiere contrar convingerilor lor religioase.
In acelasi timp, tot in ultimele luni au fost publicate date statistice din Olanda, Oregon, si Belgia, care indica o crestere alarmanta a numarului persoanelor eutanasiate in aceste tari si state. Ba mai mult, tot mai multe persoane sunt eutanasiate pe motive tot mai triviale; unele, chiar fara a-si da consimtamintul. Aceste evenimente ingrijoratoare ne-au motivat sa alocam o editie speciala AFR extinderii ingrijoratoare a suicidului asistat si eutanasiei in lumea occidentala. Va oferim o traducere din publicatia americana conservatoare The Federalist, a unui articol care declara ca legalizarea eutanasiei este „o licenta pentru ucidere”.
Sinuciderea asistata devine autorizatie criminala
Legile pentru sinucidere asistata medical au deschis o “cutie a Pandorei” cu consecinte nedorite care pot fi numite oricum, dar nu compasiune sau eliberare. Simon Binner s-a sinucis in fata camerei TV la o clinica specializata elvețiana, in octombrie anul trecut. Moartea sa a fost difuzata saptamina trecuta ca parte a unui documentar BBC. Candva incercam sa impiedicam oamenii sa se sinucida. Astazi ii privim cum o fac. Avocatii numesc “compasiune” prescrierea de medicamente ce induc moartea bolnavilor in stadiul terminal, oferindu-le posibilitatea sa-si puna capat zilelor ”conform conditiilor dorite”. Ei vorbesc despre demnitate ca si cum ar fi o conditie a corpului, si nu o calitate a sufletului.
Stiu cat de brutala poate fi moartea. Sunt voluntar in azil si am ajutat la ingrijirea propriului meu tata, pe masura ce era macinat de cancer. Frica de neputință sau suferință și dorința de a pune capăt suferinței unei persoane este omenesc. Acceptarea sinuciderii, cu toate acestea, nu este ceva omenesc;
In cele 5 state americane precum si in multe tari occidentale care au legalizat sinuciderea asistata de medic, aceste legi au deschis o cutie a Pandorei de consecinte nedorite care pot fi numite oricum, dar nu compasiune si eliberare.
De la alegerea personala la condamnarea la moarte
Sinuciderea asistata medical este legala în Belgia, Canada, Luxemburg, Țările de Jos și Elveția. Cinci state americane – California, Montana, Oregon, Washington și Vermont -au legalizat sinuciderea asistata de medic, si sustinatorii ei urmaresc cresterea numarului legiferarilor.
În plus, față de miile de adulți olandezi și belgieni care aleg să se sinucidă în fiecare an, cu sprijinul medicului, un număr extrem de mare de nou-născuți cu dizabilități, copii bolnavi, pacienți în comă sau cu demență sunt ucisi fără consimțământul lor.
Rata sinuciderii asistate medical s-a triplat din anul 2002 în Olanda, unde reprezintă unul din 28 de decese. „Clinici mobile” fac acum vizite la domiciliu. Pacientii nu mai trebuie sa fie bolnavi in faza terminala pentru a cere sinuciderea asistata medical. Nu trebuie decat sa convinga doi medici ca au dureri insuportabile. Pacienti cu afectiuni cronice, cum ar fi scleroza multipla, depresie, autism, si orbire, s-au sinucis cu ajutorul doctorilor. Atunci cand sinuciderea asistata de medic se ridica la nivelul de solutie, aceasta in mod clar slabeste obligatia prietenilor si a familiei de a face eforturi pentru suferind, ca viata acestuia din urma sa devina mai suportabila si pentru a-i fi redata puterea curajului si sensul rezistentei.
Cu această opțiune, spiritul uman nu poate transcende suferința; nu o poate suporta fara ajutorul celor dragi. In schimb, suferinta castiga o victorie clara asupra pacientului, zdrobindu-i spiritul inainte de a-i pune stapanire pe corp. C.S. Lewis observa candva „Cucerirea naturii de catre Om devine, odata cu desavirsirea lui, cucerirea omului de catre natura. In momentul in care credem ca am infrant durerea si moartea, acestea ne-au invins pe noi.”
O amenințare specială pentru persoanele cu handicap
Persoanele cu handicap sunt deosebit de vulnerabile. Din acest motiv pledantii pentru persoanele cu handicap, cum ar fi Carry Ann Lucas din Colorado, se opun legiferarii suicidului asistat medical. Mama a patru copii si avocat, Lucas are o boala progresiva neuromusculara similara cu boala Lou Gehrig. Ea avertizează că legislația din Colorado, Camera Reprezentanților „mă amenință pe mine, familia mea si comunitatea mea… Daca ar fi fost sa devin deprimata – fie depresie situationala, fie majora – si proiectul acesta de lege va trece, as putea merge la medic sa cer prescrierea unei retete letale, dar pentru ca am un handicap, și pentru că medicii sunt teribil de incompetenti in evaluarea calității vieții persoanelor cu dizabilități, mult mai probabil voi primi acea reteta letala decat sa fiu recomandata pentru tratarea unor probleme de sanatate mentala”.
Persoanele cu handicap, afectiuni cronice sau diagnostice in faza terminala nu sunt singurele supuse acestui risc. Asemenea legi ne ameninta pe toti. Chiar si fara un stigmat social, oamenii sanatosi sunt vulnerabili la indemnul sinuciderii cand viata le pare de nesuportat. Dupa ce Washington si Oregon au trecut la legalizarea sinuciderii asistate s-a inregistrat o crestere de 6,3 la suta a numarului de sinucideri totale. Suicidul în rândul persoanelor în vârstă a crescut cu 14,5 la sută. În cazul în care sinuciderea este considerată o soluție legitimă de a curma suferința pentru cei cu șase luni de viata de ce nu și pentru cei cu mai mult de șase luni de trăit? De ce să nu se prescrie sinuciderea pentru oricine care are o boala dureroasa cronica, depresie persistenta sau vreo dependenta de nezdruncinat?
Moartea e mai ieftina decât viața
Asta este ceea ce medicii olandezi fac progresiv in calitatea lor de asistanti ai suicidului. Sinuciderea asistata are un efect toxic asupra practicii medicale. Exista un motiv pentru care Hippocrate a prevazut in celebrul sau juramant „Nu voi da nici un medicament letal nimănui, chiar dacă ar cere şi nici nu voi sfătui pe cineva la aceasta”. Cat de adepti ai medicinei pot fi cei ce odata au devenit educatori ai mortii? Chiar si medici buni pot pune un prognostic incorect. Tatăl meu a trăit doi ani și jumătate dincolo de ceea ce a prezis medicul lui, iar matusa mea trăiește de 14 ani dincolo de prognostic. Ambii au avut cancer in stadiul 4. Problema cu tratamentul sinuciderii este ca nu mai poate fi oprit…
Agențiile guvernamentale și companiile private de asigurări se confruntă de asemenea cu stimulente fatale. Sa curmi viata unui pacient este mai ieftin decât furnizarea de servicii medicale, la urma urmei. A fost ceva publicitate si indignare publica, acum uitate, atunci cand Planul de Sanatate Oregon a refuzat un tratament de cancer unui pacient dar a acceptat in schimb sa-i ofere plata unor pastile suicidale. Nimeni nu aude cand americanii ca si Carrie Ann Lucas trebuie să lupte pentru a păstra un ordin de nonresuscitare, departe de dosarul lor medical sau sa lupte cu Asigurarile de Sanatate pentru un aparat de mentinere a vietii.
Lucrurile acestea se intampla mult mai des decat ar putea crede persoanele sanatoase. Membrii familiilor se confrunta de asemenea cu presiuni pentru a sprijini suicidul. Conform studiilor efectuate, de la 7,6 pina la 10 la suta din persoane adulte au reclamat abuzuri sau neglijenta din partea copiilor, sotilor sau partenerilor de viata. Alti 4 la suta reclama exploatarea financiara. Nu este greu să ne imaginăm o rudă lacoma care dorește să-și grăbească plata de asigurare facand presiuni asupra unei rude vulnerabile pentru a lua o pur si simplu „pastila”. Chiar și membrii de familii iubitoare se confruntă cu o presiune extraordinară. Un soț care este profund chinuit de suferința persoanei iubite poate înțelege sa il sprijine daca acestia doresc să-si pună capăt vieții.
Cum sa ajuti oamenii in loc sa ii ucizi
Atat îngrijitorii cat si pacienții au nevoie de sprijin, nu de „sprijin” fatal. Un sprijin intru afirmarea vietii este asigurat, pentru pacienti si familiile, lor prin intermediul ospiciilor. Ospiciul oferă îngrijire paliativa, managementul durerii, consiliere si echipamente cum ar fi o mașină de oxigen, scaun cu rotile, sau un pat de spital pentru pacienții care rămân la domiciliu. In multe ospicii exista facilitati pentru pacienții care nu pot sau nu doresc să rămână acasă. Ospiciul care i-a ingrijit pe parintii mei (unde voluntariez acum) are voluntari pentru a oferi un ragaz infirmierilor si companie pacientilor.
Ideea ca pacientii care sunt pe moarte au doar doua optiuni limitate, sa zaca intr-un spital unde medicii ii prelungesc viata inutil sau sa se sinucida, este falsa. Exista si alte optiuni. Adeptii sinuciderii asistate, oricum doresc ca legea sa reglementeze dreptul cuiva de a-si alege momentul mortii. „Consider ca este un drept fundamental al omului sa fie stapan pe soarta lui, daca doreste. Acum situația este că nici tu și nici eu nu controlam ceea ce se va întâmpla la sfârșitul vieții noastre” spune Lance Wright, care promovează un amendament la constituția statului Colorado, pentru a legaliza sinuciderea asistata.
Este greșit. Moartea nu este un drept.
Dacă ar fi fost, ar fi ilegal să fi oprit cineva de la uciderea lui însași, pentru că este dreptul său de a-si lua viața. Nu ar exista „linia verde” pentru depresivi, supravegherea intemnitatilor cu tendinte sinucigase, garzi psihiatrice pentru sinucigasi, sau convorbirile telefonice nocturne cu prieteni disperati. Ideea ca o persoana poate face orice cu corpul sau atat timp cat nu aduce atingere alteia nu respecta interconectarea destinelor omenesti.
Pentru acest motiv, un om oarecare nu poate in mod legal vinde un rinichi pe piata, nu poate sa nu respecte carantina impusa pentru o boală virulentă, nici sa vinda droguri, sau sa mearga dezbracat pe stradă.
Bolile, in cele din urma, afecteaza si alti oameni. La fel, sinuciderea asistata medical are un impact dezastruos asupra societății și în special a celor mai vulnerabili din cadrul acesteia. Aceasta subminează integritatea profesiei medicale, demnitatea bolnavilor și compasiunea celor sanatosi fata de acestia. Pacienti terminali sau bolnavi cronici, persoane cu handicap, depresivi și suferinzi merită compasiune, îngrijire și preocupare, nu o pastila letala.
Sursa: culturavietii
