foto: Adevarul
Craniul din imagine este una dintre cele mai valoroase piese din istoria omului şi se află în păstrarea Muzeului Olteniei. Este vorba de craniul unei femei de circa 40 de ani, care a fost ucisă de un urs de peşteră în urmă cu 32.000 de ani. Al treilea ca vechime din Europa.
„Străbunica”, aşa cum îi spun craiovenii, a fost găsită în timpul cercetărilor efectuate de arheologul C.S. Nicolaescu-Plopşor în anii ’50 la Peştera Muierii din judeţul Gorj. Acesta începuse cu cîteva decenii înainte săpături în zona Baia de Fier, unde descoperise multe unelte de cuarţ şi cuarţit, alături de foarte multe schelete fosilizate de urs de peşteră, un animal astăzi dispărut.
Nicolae Ceauşescu, personal, a fost interesat de craniul „străbunicii”, şi l-a trimis ruşilor pentru a stabili cu exactitate vechimea lui. După testele cu carbon, ruşii au spus că vîrsta aproximativă a „străbunicii” ar fi de 29.000 de ani.
În 2007, la Craiova au venit la Craiova şi cercetătorii americani pentru a studia craniul. Echipa profesorului Eric Trinkaus a certificat vechimea „străbunicii” la 30.000 de ani, astfel încît se poate spune că „străbunica” noastră a fost martoră la trecerea istoriei omenirii de la Paleoliticul mijlociu (circa 100.000 – 33.000 î.C.), la Paleoliticul superior (circa 33.000 – 13.000 î.C.)!
Articolul publicat de Erik Trinkaus după ce a studiat-o pe „străbunica”
Povestea „străbunicii” de la Craiova, găsită în Peştera Muierii, este una foarte interesantă. Femeia avea acum 30.000 de ani vîrsta de 40 de ani şi, după spărtura din craniu, se presupune că a fost ucisă de un urs de peşteră (Ursus spelaeus), care, în vremea mamuţilor, era cel mai apropiat de omul cavernelor, alături de care a trecut prin perioadele de glaciaţiune. Această specie de urşi a dispărut acum cîteva zeci de mii de ani, din ea rămînînd doar nenumăratele schelete găsite în peşteri.
Ursus spelaeus, „ucigaşul străbunicii”, aşa cum presupun arheologii că arăta
Aceste schelete ale ursului de peşteră erau atît de numeroase acum 100 de ani, încît, în timpul Primului Război Mondial, au fost măcinate şi transformate în fosfaţi buni pentru agricultură. Acum, însă, cînd au devenit rarităţi, sînt atît de valoroase încît în lume există adevărate reţele de traficanţi, care le valorifică la preţuri uriaşe!
Din păcate, „străbunica” noastră a căzut în ghearele unui astfel de urs şi a rămas în Peştera Muierii, unde a „păzit” fosilele ucigaşului său vreo 30.000 de ani. Acum îşi aşteaptă strănepoţii să vină s-o vadă şi să-şi înţeleagă propria evoluţie.
sursa: cotidianul.ro
