Un manuscris bizar, al cărui autor nu este cunoscut, așteaptă să fie decifrat de peste 600 de ani

Când auzi sintagma „carte misterioasă”, probabil te aștepți să fie vorba despre una dintre cărțile pline de teorii ale conspirației.

În realitate, este vorba despre un manuscris cifrat misterios, al cărui autor nu este cunoscut, la fel ca data apariției. Numeroşi cercetători şi criptografi au încercat zadarnic să descifreze misterioasa scriere, de-a lungul anilor.

Prima impresie, lăsată de imaginile din text, ar fi aceea că documentul este unul cu scop farmaceutic, servind cel mai probabil, ca manual, în medicina timpurie. Nici varianta alchimiei nu este de lepădat, căci pentru mult timp s-a crezut că informațiile oferite în manuscris duc la transformarea metalelor în aur, sau la descoperirea Pietrei Filozofale.

Nici teoriile pseudoștiințifice nu au întârziat să apară, mulți pasionați de criptologie fiind convinși că manuscrisul Voynich este, nici mai mult, nici mai puțin, decât un manual cu instrucțiuni lăsat omenirii, de către o rasă extraterestră. Dacă scrierea reprezintă o necunoscută, imaginile, care ar fi trebuit să ofere mai multe informații și care se găsesc aproape pe fiecare pagină, sunt de-a dreptul bizare: plante necunoscute pe pământ, figuri feminine, majoritatea nud, ce par a se scălda în bazine de forma unor organe interne umane, legate între ele, prin ciudate conexiuni tubulare, semne zodiacale complicate si reprezentări ale unor posibile constelații sau grupuri stelare necunoscute.

Istoria nu duce lipsă de manuscrise misterioase, a căror explicație științifică se lasă încă așteptată după secole de cercetări. Vezi harta amiralului turc Piri Reis, redactată în 1513, care prezintă în detaliu atât coastele celor două continente americane, cât și părți ale Antarcticii neacoperită de gheață, adică așa cum era acum cel puțin șase milioane de ani, sau Carta Marina, harta preotului suedez Olaus Magnus care prezenta, în 1539, curenții marini scandinavi, descoperiți de oamenii de stiință moderni abia în secolul XX. Și totuși, enigmele manuscrisului Voynich par a fi, de departe, cel mai greu de descifrat.

Misteriosul document, descoperit întâmplător

Documentul, care acum se află în biblioteca Universității Yale din Statele Unite, a început să facă vâlvă încă de la descoperire sau, mai bine spus, redescoperirea sa, în 1912, de către anticarul polonez Wilfried Michael Voynich. De aici și proveniența numelui. Acesta l-a găsit „într-un vechi castel din Europa”, mai precis la colegiul iezuit Mondragone di Frascati, aflat la sud de Roma, unde se pare că manuscrisul fusese dat uitării de câteva secole. Specializat în analiza și evaluarea documentelor vechi, Voynich a remarcat imediat caracterele misterioase și imaginile cel puțin bizare ce ilustrau paginile îngălbenite de vreme.

Nu mai puțin curios era și documentul aflat între paginile sale, și anume o scrisoare datată „Praga 19 august 1666”, scrisă de un anume Joannes Marcus Marci și adresată lui Athanasius Kircher, ilustru gânditor și lingvist al vremii, unul dintre primii cercetători care încercase, printre altele, descifrarea hieroglifelor egiptene. Marci susținea că documentul ar fi aparținut regelui Rudolf al II-lea de Habsburg (1552–1612), care îl achiziționase în schimbul sumei imense de 600 de ducați (aproximativ 60.000 de euro la ora actuală), în speranța că ar conține dezlegarea misterului transformării plumbului, sau a oricărui alt metal, în aur.

 

Praga în 1648

Scrisoarea mai menționează și că manuscrisul ar fi putut fi opera lui Roger Bacon, renumitul filosof si alchimist englez din secolul al XIII-lea, una dintre puținele persoane din Europa acelor vremuri care ar fi avut cunoștințele necesare creării unei asemenea opere cu caracter artistic. Mai mult, Joannes Marcus Marci notează că ar fi renunțat de bunăvoie la document, după ce își dedicase zadarnic întreaga viață descifrării scrierii misterioase.

Un cercetător britanic, mai aproape de rezolvarea misterului

Stephen Bax, profesor de lingvistică aplicată la Universitatea Bedfordshire, consideră că se găseşte pe calea cea bună în ceea ce priveşte descifrarea ciudatului manuscris. Până acum, toate încercările de a-l descifra s-au dovedit zadarnice, iar enigma a dat naştere multor teorii privind originea şi autorul sau autorii săi: s-a sugerat că ar fi vorba despre o lucrare din tinereţe a lui Leonardo da Vinci, despre scrieri ale catarilor (o sectă religioasă medievală considerată eretică şi persecutată de Biserica Catolică), ba chiar despre scrieri ale extratereştrilor.

Unii dintre cei care l-au studiat au sugerat că ar fi vorba despre un text fără sens, manuscrisul fiind un fel de farsă. Alţii cred însă cu tărie că e vorba despre un text „cu înţeles”, care nu a fost încă descifrat, problema fiind aceea că nu se cunosc limba şi alfabetul în care a fost scris. O versiune online de înaltă rezoluţie poate fi studiată la Beinecke Rare Book and Manuscript Library.

Recent, doi botanişti americani, Arthur Tucker şi Rexford Talbert, au publicat o lucrare în care arătau că au identificat unele dintre plantele reprezentate în manuscris. Ele fac parte din flora Americii Centrale şi creşteau în Mexic în secolul al XV-lea şi al XVI-lea, ceea ce i-a făcut să sugereze că unele dintre cuvintele care apar în dreptul desenelor respective, în manuscris, ar putea fi numele plantelor în limba nahuatl, vorbită de azteci la vremea cuceririi spaniole. Extrapolând, au presupus  că întreg manuscrisul ar putea fi scris în această limbă.

Totuşi, profesorul Stephen Bax sugerează, pe baza rezultatelor preliminare obţinute de el, că ar putea fi vorba mai degrabă despre o limbă asiatică sau din Orientul Mijlociu. Prof. Bax a folosit analiza lingvistică pentru a încerca să descifreze manuscrisul literă cu literă, notează Science Dump.

„Am pornit de la ideea de a identifica substantivele proprii din text, urmând abordările mai vechi care au dus la succesul descifrării hieroglifelor egiptene şi a altor scrieri misterioase, şi am folosit apoi acele substantive pentru a descifra parţial manuscrisul”, spune el.„Manuscrisul are foarte multe ilustraţii reprezentând stele şi plante. Am putut identifica unele dintre acestea şi numele lor, studiind manuscrise botanice redactate în arabă şi în alte limbi, şi apoi am început decodificarea, cu unele rezultate foarte interesante”.

manuscrisul Voynich (1)

Printre cuvintele identificate se numără cel ce denumeşte constelaţia Taurului, alăturat unui desen ce reprezintă şapte stele, care ar putea fi Pleiadele (un grup de stele ce face parte din această constelaţie), şi cuvântul KANTAIRON, scris lângă desenul ce reprezintă o plantă numită ţintaură(din genul botanic Centaurea), o plantă medicinală binecunoscută şi utilizată în Evul Mediu.

Bax susţine că a mai recunoscut cuvintele ce denumesc plante ca ienupăr, coriandru, spânz, bumbac, negrilică, şofran, precum şi cuvântul Chiron (numele unui corp ceresc, în astrologie). Deşi, după cum chiar Bax recunoaşte, nu a fost decodificată decât o mică parte a manuscrisului, vestea a stârnit agitaţie în lumea lingviştilor şi a criptografilor, deopotrivă, deoarece s-ar putea dovedi un pas esenţial spre o descifrare integrală a documentului.

„Mi-am publicat descoperirile, în acest stadiu, cu scopul de a încuraja alţi lingvişti să colaboreze cu mine pentru descifrarea textului, utilizând aceeaşi abordare, chiar dacă nu va fi uşor. Astfel, vom putea, în cele din urmă, să înţelegem ce încercau să ne spună misterioşii autori ai manuscrisului”, spune prof. Bax.

„Oricum, deja cercetările mele arată că manuscrisul nu este o farsă, aşa cum au susţinut unii, şi că este probabil un tratat despre natură, scris poate într-o limbă din Orientul Mijlociu sau din Asia”, a mai explicat el.

sursa:

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *