Am avut odată un fost posibil viitor iubit. Și cum stăteam noi așa, la o cafea, în stare incipientă a relației și cafelei, pentru că încă era aburindă, de undeva, din neant, îi aud vocea: ”Mama mi-a spus să îmi găsesc o fată de sub 30 de ani, că ălea de peste 30 au frustrări, au fost rănite și nu sunt bune ca partenere”.
Aoleeeu și vai vai vai. Am zâmbit discret, am dat din cap, am sorbit câteva guri de cafea și i-am spus că am treabă. Treaba aia durează și acum, pentru că de atunci nici nu ne-am mai auzit, nici nu ne-am mai văzut. Cu toate că el nu avea nicio vină, iar dacă îl ascultăm pe Jung, nici chiar mă-sa nu avea vreo vină.
Dar pentru că nu îmi stă mintea în loc și tot nu îmi dădea pace problema asta a mamelor ce nu reușesc nicicum să taie cordonul ombilical, am decis să întreb pe cineva care se pricepe. Lorena Diaconescu, psihoterapeut și o femeie minunată, m-a lămurit.
Ioana Duda: Care e problema cu mamele care nu reușesc nicicum să taie cordonul ombilical?
Lorena Diaconescu: Mamele hiperprotective nu reușesc să asimileze ideea maturizării fiilor, astfel încât ajung să controleze și viața amoroasă a acestora pentru a-i feri de eventualele suferințe. Numai că lucrul ăsta este imposibil, ba mai mult, strădania de a proteja fiul excesiv, le transformă în mame “castratoare”. Comportamentul ăsta nu face decât sa îl limiteze pe fiu, să îl facă să se simta insuficient pregătit pentru o relație, incapabil și, în anumite cazuri, să se confrunte chiar cu tulburări de dinamică sexuală.
I.D: Am observat că, de cele mai multe ori, astfel de mame proiectează asupra băiatului imaginea partenerului pe care ar fi vrut să îl aibă. Cum ar putea o femeie să evite o astfel de situație?
L. D: Putem crede că această proiecție are ca obiect transformarea fiului în modelul de bărbat pe care și l-ar fi dorit ca partener, dar numai din anumite puncte de vedere. De fapt, mamele nu înțeleg că nevoile fiului sunt diferite și nu pot fi satisfăcute de o singură persoană, iar asta este valabil și pentru femeile/partenerele posesive care își doresc să țină loc de mamă, de confidentă, de prieteni de pahar și de orice altceva. Oamenii au nevoi sociale, nevoi emoționale, nevoi sexuale etc, iar o singură persoană poate răspunde numai anumitor nevoi. Cum poate fi evitată o astfel de situație? Răspunsul este legat și el de o altă nevoie: aceea de a merge la psiholog. Dacă fiecare persoană ar avea un psiholog așa cum are un medic de familie, lucrurile ar sta mult mai bine pentru că, în cadrul unei consultații, ar putea afla ca nu are un comportament adecvat față de copil sau că există alte metode de coerciție decât cele uzitate până atunci, ar afla că validarea copilului este importantă pentru a-i crește încrederea în propria persoană, că atât lauda cât și critica se fac doar în anumite contexte și cu masură, etc.
I.D: Care e profilul psihologic al unei astfel de mame?
L.D: M-aș feri să fac un profil psihologic, pentru că situațiile sunt relative, diferă de la caz la caz, fiecare femeie care ajunge o mama hiperprotectivă are propria ei istorie de viață, propriul ei set de valori, experiențe personale care au transformat-o în femeia de azi.
I.D: De ce simte nevoia să intervină în permanență în viața copilului, chiar și după ce acesta devine adult? Cum afectează viața băiatului atitudinea autoritată a mamei și prezența ei continuă în viața lui? Cum îi afectează viitoarele relații de cuplu?
L.D: Unele dintre mamele hiperprotective nu se gândesc la bărbații care vor deveni fiii lor, ci la copiii pe care își doresc cu orice preă să-i protejeze și să-i facă fericiți prin prisma a ceea ce cred ele că înseamnă fericirea. Din păcate, ele nu se gândesc că modelul lor de viață le este potrivit doar lor (sau poate nici chiar lor), nu și fiilor. Fiecare om are visurile și nevoile lui, diferite de cele ale părinților. Unele mame continuă să își vadă fiii copii chiar și când ajung adulți, astfel încât o relație amoroasă poate fi considerată de către mamă o nouă jucărie pentru “copilul” ei, care poate fi uneori “periculoasă”. În copilărie, dacă o jucărie îl putea răni pe copil, aceasta era îndepărtată imediat. La fel și cu relațiile amoroase: dacă în opinia mamei, partenera fiului îi poate crea acestuia o suferință cât de mică, ea trebuie îndepărtată. Bărbații trebuie lăsați să experimenteze, să își formeze modelul lor propriu de relaționare, să își gestioneze singur emoțiile în cuplu, pentru că el va fi cel care va întâmpina dificultăți de relaționare mai târziu. O mama hiperprotectivă și invazivă poate crea blocaje în dezvoltarea atașamentului sănătos față de sexul opus.
I.D: E adevărat că baiatul își va căuta mama în viitoarele partenere?
L.D: Se spune că noi toți căutam în viitorii parteneri pe părintele de sex opus și nu este o idee greșită pentru că, așa cum copiem multe lucruri din familie, modele de viață, comportamente, concepții, și le etichetăm ca elemente ale normalității (normalitatea este relativă, fiecare individ are normalitatea lui), tot așa putem să credem că partenerul ideal are cel puțin toate calitățile părintelui de sex opus. Atenție: este vorba despre calități și nu de însușiri, pentru că știm că în unele familii se întâmplă lucruri nedorite, unii părinți se confruntă cu tot felul de probleme – de la alcool până la agresivitate excesivă sau comportamente sexuale indezirabile. Aceste experiențe îi vor face pe copii să caute în direcția opusă: de exemplu, dacă e un părinte alcoolic, copilul va căuta un partener/o parteneră care nu acceptă alcoolul.
În ce privește modul de relaționare, fiul trage concluzia că i-ar plăcea sau nu o parteneră care se comportă la fel ca mama lui. Chiar dacă afirmă ca nu își dorește o parteneră cicălitoare, sufocantă sau geloasă ca mama sa, nu știe că deja a învățat de la tatăl său comportamente și atitudini de acceptare ale unei astfel de partenere. Așadar, e pregătit să facă față
I.D: Ce atitudine ar trebui să aibă un bărbat care, ajuns la vârsta maturității, îți dă seama că mama lui a dezvoltat o dependență de el?
L.D: Categoric, trebuie să ia măsuri și să tranșeze lucrurile, dar asta se poate face într-o manieră acceptabilă fără ca cineva să sufere. Cel mai bine este să se consulte cu un psiholog pentru ca metoda prin care va “tăia” acest cordon ombilical va seta tipul de relație viitoare dintre mamă și fiu. Desigur, optim ar fi ca și mama să se adreseze unui psiholog pentru a fi ajutată să înțeleagă că tot ceea ce face ea îi este fiului de folos doar până la un punct. Depășind acest prag, demersurile ei de “protecție” și “ajutor” îi vor face rău fiului.
I.D: Am observat că exista și mame care, atunci când fiul lor își găsește o parteneră, încearcă să o domine sau să impună anumite direcții comportamentale. Care ar fi atutidinea potrivită într-o astfel de situație? Ce ar trebui să facă o femeie care se trezește într-un astfel de ”trio amoros”?
L.D: Tendința mamei de a o domina pe partenera fiului are în substrat dorința de a se asigura că fiul ei nu va avea de suferit, nu va fi lipsit de anumite plăceri cu care l-a obișnuit, că va avea confort emoțional și va fi iubit în maniera în care își dorește ea. Dacă mama nu reușește să accepte ideea că partenera fiului îi oferă acestuia altceva, alt tip de emoție și răspunde altor nevoi, ar fi bine ca partenera să fie tolerantă și să aibă înțelegere față de unele comportamente ale “soacrei” (desigur, nu ne referim aici la gesturile inacceptabile, cum ar fi să dea buzna în camera celor doi sau să le invadeze intimitatea în cine știe ce fel).
Setarea cadrului relational trebuie făcută încă de la început, astfel încât mama să simtă în partenera fiului nu o rivală, ci o prietenă. Sfatul unui psiholog ar fi util în acest caz, dar va fi formulat in funcție de relația construită între mamă și fiu și tipul de atașament dintre cei doi. Așadar, nu există o rețetă universală, dar exista o soluție pentru fiecare problemă în parte
Frumos a zis Lorena, nu? Ce am înțeles? Că nu-i ușor să crești copii pe care să-i transformi în oameni sănătoși la trup și suflet și că, atunci când simți că nu mai poți, nu-i nicio problemă să ceri ajutorul. Ba dimpotrivă, e recomandat. Eu, una, așa aș face.
sursa: ioanaduda.ro
